Iata o realitate pe cat de trista pe atat de greu de crezut pe care o intalnim in chiar primul oras al tarii. Ii vizeaza pe copiii si juniorii care si-ar dori sa se numere si ei printre viitorii consacrati in sportul cu mingea ovala. Toti elevii din
Iata o realitate pe cat de trista pe atat de greu de crezut pe care o intalnim in chiar primul oras al tarii. Ii vizeaza pe copiii si juniorii care si-ar dori sa se numere si ei printre viitorii consacrati in sportul cu mingea ovala. Toti elevii din scolile generale, licee si grupuri scolare profesionale. Sunt cu sutele, in Capitala! Ceea ce ar trebui sa reprezinte un semnal pozitiv, in primul rand pentru federatia de specialitate. Rugbyul nu a ajuns inca o disciplina sportiva cu practicanti de ordinul zecilor, poate sutele de mii, ca in cazul fotbalului. Chiar si celelalte sporturi pe echipe - baschetul, handbalul si voleiului - au mai multi practicanti. "Ovalul" romanesc nu reuneste, daca e sa socotim corect, nici 3.000 de sportivi legitimati, jucatori cu o prezenta constanta in campionatele oficiale. Dar ar putea fi mult mai multi. Cativa dintre tinerii antrenorii din structura federatiei, intre care prof. Daniel Mitrea si Florinel Matei, fac toate eforturile pentru a spori acest numar de tineri practicanti, pentru ca in ei vad viitorul acerstui
sport. Dar, una e sa vrei si alta sa si realizezi un asemenea obiectiv de prima importanta pentru destinele rugbyului. Ce s-ar impune? In primul rand, conditii de pregatire si in principal spatii de antrenament. Or, acestea, oricat ar fi de ciudat, nu prea exista in Capitala. Principalul centru de greutate al activitatii cu copiii si juniori il reprezentau cele doua terenuri secundare din Complexul Sportiv al Tineretului de langa Arcul de Triumf. Acolo unde isi are sediul si federatia. Numai ca institutia diriguitoare a rugbyului s-a ingrijit doar de reamenajarea unui singur teren, cel central pe care il foloseste in exclusivitate pentru loturile reprezentative. Iar cele doua terenuri secundare s-au transformat, de o buna bucata de vreme, in doua uriase dreptunghiuri pe care buldozerele le-au "sfartecat" metru cu metru. Vazandu-le ai impresie ca cele doua foste terenuri sunt pregatite spre a deveni spatii agricole! Se zice ca intentia federatiei ar fi aceea de a le reamenaja si a le reda activitatii. Cand? Lunile trec unele dupa altele, fara a se ajunge la o finalizare. Si fara cele doua terenuri, o parte din activitatea centrelor de copii si juniori, de selectie si pregatire se afla in impas. Sufera nu numai viitorii rugbysti de la Clubul Sportiv Scolar Triumf - peste 120, dar si cei de la Select-Magic, Liceul Aurel Vlaicu si Progresul. Adica, altii pe atatia. Chiar nu intereseaza pe nimeni din federatie, daca cei peste 200 de viitori jucatori isi vor indrepta privirile catre alte discipline sportive? O situatie realmente hilara o ofera baza sportiva din Parcul copilului, acolo unde se pregateau in special elevii rugbysti de la "Aurel Vlaicu", pepiniera de peste o jumatate de veac a formatiei Grivitei. Acolo de unde au plecat nume de legenda ale rugbyului romanesc, in frunte cu Valeriu Irimescu. Dar, ca si Irimescu pe care federatia l-a uitat de mult si succesorii sai din prestigiosul liceu furnizor de generatii intregi de rugbystii sunt tratati cu o indiferenta pagubitoare. Chiar nimeni nu vede, cum pepinierea bucuresteana a rugbyului se ingusteaza tot mai mult? A ramas practic doar centrul de la "Olimpia", iar in afara Capitalei, cel din comuna Ciorogarla, apartinand judetului Ilfov, acolo unde un neobosit tehnician, cum a fost si a ramas antrenorul emerit Stefan Popescu, cauta sa mai tina aprinsa cat de cat flacara pasiunii pentru mingea oavala.
Despre autor:
