Dan PAVEL: Analiza "testului" Mona Musca

Analiza si verdictul in "cazul Mona Musca" reprezinta un test crucial cu privire la modul in care va fi abordata de acum incolo chestiunea politiei politice, Securitatea, a "colaboratorilor", ofiterilor si agentilor. Aparandu-si cu indarjire reputatia (ce a mai ramas din ea), Mona Musca a devenit cea mai convingatoare aparatoare a Securitatii. Si cea mai perfida: daca opinia publica ii accepta argumentele, trebuie sa acceptam si argumentele celorlalte milioane de colaboratori ai Securitatii. Iar daca ea este scuzata, trebuie sa-i scuzam pe toti ceilalti. Sau pe majoritatea, pentru ca asa cum MM sustine ca nu a facut rau nimanui, ca si-a facut "datoria", tot astfel milioane de oameni au fost convinsi, fortati sau santajati ori si-au facut de bunavoie "datoria" fata de regimul politic totalitar. Aparandu-se, Mona Musca afirma ca si-a facut "datoria" de la locul sau de munca. Asa au procedat toti colaboratorii si ofiterii Securitatii.
Am sa dau un exemplu extrem de elocvent, pentru a demonstra tezele de mai sus. Am intrebat-o pe MM in direct, intr-o emisiune la Realitatea TV, ce diferenta este intre "cazul Mona Musca" si "cazul Sorin Rosca Stanescu." Nu mi-a raspuns la intrebare. Ori nu a inteles, ori pretinde ca nu a inteles - la fel cum procedeaza in intreaga sa argumentare de autoaparare. Prin urmare, repet intrebarea, de aceasta data catre toti cititorii si toti oamenii rationali interesati de aceasta problema (o voi folosi ca test cu studentii mei de la stiinta politica, ce vor primi in prealabil si o bibliografie de studiat, ca sa raspunda si in cunostinta de cauza): care este diferenta intre cazurile Mona Musca si Sorin Rosca Stanescu? In ambele cazuri a fost vorba de oameni tineri, care au intrat in contact cu studentii straini. In vreme ce SRS a purtat stigmatul de "colaborator" al Securitatii din 1990 incoace, MM vrea sa obtina verdictul de NPP ("necolaborare cu politia politica"). Daca il va obtine, inseamna ca atat CNSAS, cat si intreaga societate accepta dublele standarde. Iar daca SRS va fi considerat in continuare CPP ("colaborator al politiei politice"), iar MM primeste NPP, atunci intreaga campanie merge in derizoriu. Devine imorala.
Deputatul PNL Mona Musca are o mare problema morala, indiferent de verdictul dat de CNSAS sau de opinia publica. Ea s-a comportat in toti acesti ani de parca ar fi reprezentat un etalon etic absolut, pronuntandu-se in multe probleme transant si acuzandu-i dur pe multi politicieni (inamici, colegi sau indiferenti) de cele mai cumplite lucruri. In cazul ei, morala crestina si pildele lui Hristos nu se aplica. Pentru ca ea a ridicat prima piatra, desi nu era fara de pacat. Este ori demagogie, ori turpitudine morala, ori ambele. In continuare, Mona Musca isi sustine nevinovatia, in ciuda semnarii angajamentului si a faptului ca a dat o multime de informari la Securitate. Nu spune nici macar "am gresit, imi cer scuze fata de cei care au crezut in mine, dar si fata de cei pe care eu i-am judecat prea aspru", ci doar "probabil ca daca as avea minte de-acum, nu as mai proceda la fel." In orice caz, vehementa cu care se apara acum, mai ales dupa ce nu a scos un cuvant in toti acesti ani despre faptul ca are "o mare problema", demonstreaza ca nu s-a facut degeaba politician in Romania. Sunt mii de membri PSD sau PRM care nu au nici pe departe aceasta problema, dar pe care noi ii privim cu dispret, desi libertatea opiniei si libertatea asocierii politice sunt garantate si nu reprezinta delicte.
"Cazul Mona Musca" este un test pentru modul in care diferitele instante formale si informale se vor raporta la regimul totalitar, politia politica, mostenirea comunismului. Sunt multi colaboratori ai Securitatii in situatia Monei Musca: ei erau intr-o anumita situatie profesionala in care nu aveau incotro, trebuia sa dea rapoarte, informari etc. Si Basescu si Stolojan, dar si multi altii, care nu ocupa acum functii politice. Era "datoria" lor profesionala. Problema este ca Securitatea a fost infiintata ca organ represiv al regimului totalitar. Tot ce intra in sfera ei de activitate se facea in interesul partidului comunist si al regimului represiv, nu in interesul cetatenilor, in "interes public". Intre interesul partidului totalitar si interesul national era un divort absolut.
Desi se vorbeste de "isterie publica," nu este tarziu sa purtam discutia. Pentru epurari este prea tarziu, pentru ca raul care putea fi evitat prin impiedicarea accesului la politica al activistilor PCR si securistilor a fost facut. In comparatie cu nomenclaturistii si securistii, Mona Musca a fost o "victima." Toata dezbaterea de acum poate capata un sens etic profund, dar in alti termeni. Despre toate acestea insa voi scrie un alt text, poate o carte.

---

Despre autor: