Pluteste ceva in atmosfera anului 2006 din Romania care reaminteste de anii '50 ai Americii. Atunci, un senator de mana a doua ajunsese o veritabila stea a politicii declansand vanatoarea de "colaboratori" ai comunismului printr-o "periere" excesiva
Pluteste ceva in atmosfera anului 2006 din Romania care reaminteste de anii '50 ai Americii. Atunci, un senator de mana a doua ajunsese o veritabila stea a politicii declansand vanatoarea de "colaboratori" ai comunismului printr-o "periere" excesiva a tuturor institutiilor statului. McCarthy-smul ramane ca una dintre paginile tulburi ale Americii si ca unul dintre momentele in care democratia si drepturile fundamentale ale omului au fost aproape sacrificate pe altarul luptei ideologice. Nu vreau sa spun ca se poate face o paralela intre mccarthysm si deconspirarea colaboratorilor fostei securitati, dar este foarte evident faptul ca acesta din urma tinde sa se transforme intr-o veritabila psihoza, cu toate riscurile care insotesc o astfel de situatie: erori, nedreptati, calomnii, compromiteri. Relansarea CNSAS dupa scandalul prilejuit de alegerile noului Colegiu cand timpul s-a intors parca brusc cu 16 ani inapoi, readucand in memorie secvente ale "democratiei absolute" din vremea Pietei Universitatii ofera un bun obiect de studiu din acest punct de vedere... Rezolvarea in coada de peste a conflictului s-a rasfrant asupra activitatii ulterioare a Colegiului care la mai putin de trei luni de la validare se vede in situatia de a fi acuzat de jocuri politice si de incoerenta in luarea deciziilor. Politizarea excesiva a institutiei prin mandatul membrilor sai face ca de cele mai multe ori in discutie sa nu fie puse argumente si documente, ci impresii si obligatii. Deja din recuzita Colegiului a inceput sa dispara motivatia votului si argumentatia pozitiei adoptate, actiunea sa reducandu-se la un simplu vot. Nu este doar recentul caz al contestatiei lui Dan Voiculescu, este si cazul Floricai Bejinariu sau al lui Titu Gheorghioff, unde deciziile au fost luate sau impotriva evidentelor, sau invocandu-se regulamente sau articole (inca) inexistente in aceste regulamente. Este greu de imaginat cum vor decurge lucrurile in conditiile in care Colegiul este pur si simplu asaltat de solicitari din toate zonele vietii publice, ca si de exigenta fireasca a opiniei publice de a sti ce hram poarta cei carora le incredinteaza prezentul si viitorul tarii. Vor putea fi rezolvate toate aceste cereri prin simplul - si previzibilul - mecanism al votului? Ma tem ca nu.
Despre autor:
