Generatia mea inca se cauta

Cosmin Dragomir, vorbeste, te rog, despre debutul tau editorial, in proza.
Debutul meu editorial a fost o adevarata excursie in care am avut de intampinat capcanele vanatorilor de munte. In decembrie 2003 am castigat marele premiu al Festivalului National "Hortensia Papadat Bengescu" Galati, care consta in editarea unui volum individual. In vara anului urmator am fost contactat in vederea trimiterii textului intreg, l-am trimis cu specificatia "necorectat". In Ianuarie 2005 primesc un pachet cu 26 de exemplare din carte, drepturile de autor. Din nefericire surpriza, placuta la prima vedere, s-a transformat intr-o dezamagire cumplita. Volumul este colectiv, editura fantoma, textul necorectat. Numai bun de "recycle bin". Restul exemplarelor, daca a existat un rest, s-a pierdut prin diferite arhive. Asa ca am debutat cu stangul, fara tam-tam, fara sa fiu adulat sau demolat de critica. Firavele semnale din presa literara s-au datorat unor prietenii literare, oameni care au imprumutat volumul unor critici. Nuvela "Nebunia" care da si titlul volumului a sucombat, s-a stins incet in sine, fara isterii sau puseuri de insanatosire, asa cum nu ii sade bine unei boli serioase.
Ce surprize editoriale pregatesti?
De fiecare data cand sunt nevoit sa vorbesc de planurile de viitor ma scutur nevricos, plin de superstitii aberante. Mai bifez o idee a la Cosmin Dragomir care, probabil, va ramane pe o lunga lista in asteptare. Cele doua carti la care lucrez asteapta docile (intr-un folder numit ironic OPERE), sa-mi inving lenea. Prima dintre ele, in ordinea aparitiei editoriale pe care am gandit-o, este cea de interviuri cu si despre tanara generatie. Deja i-am gasit o editura, la bunul prieten Robert Serban care conduce la Timisoara "Brumar-ul". Volumul il gandisem destul de mult, asta in prima faza, cu o tematica solida, o carte de variatiuni la tema. Revolta si exhibitionismul congenerilor mei mi-ar fi putut transforma opul intr-un succes de box-office. Apoi am realizat ca nu aceasta este ideea mea, nu doream rating mare, asa ca am schimbat registrul si genul de intrebari, am ridicat cateva mingi si am asteptat ca interlocutorii sa marcheze. Volumul nu va fi unul exploziv, de can-can, ci, dimpotriva, unul serios, calm, la rece. Cel de al doilea proiect se refera la un roman, "Made in China, Romanian Dream", din care un fragment o sa apara curand intr-o antologie de proza a site-ului agonia.ro.
Cum privesti literatura actuala, prin ochii tai, de foarte tanar autor?
Eu am fost acceptat cu greu de "generatie". Venit dintr-un orasel de provincie, Focsani, de la o revista, "Oglinda Literara" careia generatia inca ii mai poarta pica pentru "Topul celor mai forjate versuri" una dintre cele mai valoroase rubrici din peisajul revuistic de la noi, ori i-am stat in gat, ori nu i-am picat bine la stomac. Si poate ca au avut dreptate, eu nu scriam ca ei, nu ma invarteam in aceleasi cercuri, nu ma simteam elitist. Astfel am avut ocazia sa privesc "teatrul de razboi" din afara lui, fara sa coalizez cu vreo tabara, fara sa fac pe eroul. Cred ca tranzitia, cliseu salvator de atatea ori, caracterizeaza si ambientul literar de la inceput de mileniu. Punerea pe caprarii a literaturii in douamiisti si restul nu este decat o defectuoasa tautologie literara. Vina nu este colectiva, mai ales ca noi nu avem in comun decat deceniul debutului. Unii se dezic generatiei si, vorba lui Al. Cistelecan, pot deveni mai demni decat generatia insasi, altii tin mortis la apartenenta de parca proximitatea unor nume de autori talentati pe niste liste le asigura succesul. Cred ca situatiunea este inca destabilizata. Generatia mea inca se cauta, inca duce lipsa unui critic care sa le spuna ce sau cine sunt, astfel ader la parerea lui Nicolae Manolescu despre lipsa unui teoretician generationist, inca experimenteaza. Din pacate mimetismul, influentele poeziei americane sau ale prozei din Rusia, tradusa de valul de tineri basarabeni care s-a impus inca de acum cativa ani, sunt valente care nu ajuta imaginea de sine. Desi traim o epoca a ascensiunii PR-ului, scriitorii inca sufera de neadaptare, de boemie, de invidii benigne. Daca reusim sa trecem peste orgolii individuale, o sa putem trece hopul. Dupa, o sa avem destul timp sa ni-l consacram numai noua.

---

Despre autor: