Doamna Louise Arbor, care este Inalt Comisar ONU pentru drepturile omului, se arata indignata de bombardamentele si actiunile militare israeliene din Liban, Gaza si Cisiordania si avanseaza ideea ca aceste actiuni ar putea fi considerate crime de raz
Doamna Louise Arbor, care este Inalt Comisar ONU pentru drepturile omului, se arata indignata de bombardamentele si actiunile militare israeliene din Liban, Gaza si Cisiordania si avanseaza ideea ca aceste actiuni ar putea fi considerate crime de razboi. Doamna Louise Arbor este un functionar international de rang inalt care se adauga unui lung sir de functionari nationali si internationali, guvernamentali sau nonguvernamentali care duc o dulce si duioasa politica pacifisto-umanitara. La un ceai si fursecuri, la o cafeluta si "cookies": umanism de salon, nu de azi de ieri, dar care nu a salvat vieti si nu a promovat virtuti etice, ci a consumat energii, atunci cand nu a influntat decizii politice. Cine ar citi cam ce se discuta prin saloanele de la Paris si Londra in anii '30, cu ce admiratie si dulce inconstienta era privit Hitler care se pregatea de razboi si orice agresiune a lui era privita cu intelegere prin cafenelele Parisului, poate face bune comparatii si cu ce se intampla azi. Daca Franta si Anglia atacau Germania atunci cand s-a produs agresiunea impotriva Poloniei Holocaustul nu ar mai fi avut loc. Daca. Germania nu putea face fata la doua fronturi. Dar a invins ...lupta pentru pace! Azi stim pretul. Usurinta cu care parte din opinia publica internationala este manipulata si indusa in zona unui "umanism" de parada ar trebui sa ne dea de gandit. De ani de zile Iranul si Siria alimenteaza miscarile teroriste din Orientul Apropiat. De ani in sir Occidentul, de multe ori democratic-iresponsabil, priveste cu o prea mare ingaduinta acest asalt al islamo-arabismului in Europa si Statele Unite. De ani in sir Israelul este demonizat ca sursa a "raului" printre "popoarele dornice de pace" si viata tihnita. Zicese. Lucrurile stau exact pe dos. Stangismul care impune premiile Nobel si anarhismul occidental care au facut "farmecul" miscarilor din '68 a devenit caduc si inoperant. Declaratiile iresponsabile ale unor intelectuali de talia lui Noam Chomsky, Dario Fo, compozitorul Karlheinz Stockhausen sau filmele bascalioase antiBush ale lui Micahel Moore nu ajuta democratiei si "convietuirii pasnice" promovate cu duioasa si vinovata inocenta de Hrusciov. Cum sa interpretam afirmatiile dramaturgului italian vizavi de mortii si ranitii din New York? Cine vrea sa distruga si aneantizeze Israelul? Cine vrea sa se uite cei sase milioane de evrei ucisi in cuptoarele naziste ? Cum poate un popor care a trecut prin prigoane pret de doua mii de ani si a traversat Holocaustul sa admita ca astazi cetatenii ei sa fie terorizati zi de zi, clipa de clipa de fantomele mortii? Lumea occidentala iudeo-crestina ar trebui sa ia seama mai bine la pericolul si gravitatea acestui asediu al Islamului. Ce voci pariziene si ONG-uri berlineze se revolta cind femei arabe sunt ucise in mod barbar prin lapidare pentru delicte tratate cu ingaduinta in Vest? Ce spune opinia publica araba cand zeci de mii de crestini din Sudan, Iran sau Irak au fost asasinati sau goniti de pe pamintul unde au vietuit sute de ani? Nu am vazut voci arabe care sa se revolte la crimele atator militanti fanatici. Imamul Khomeyni a gasit refugiu in Franta si a putut in liniste sa pregateasca Revolutia Islamica impotriva sahinsahului Pahlavi Ariahmer. Si apoi? De treizeci de ani Iranul ataca pe toate caile si occidentul trebuie sa scoata fotografii si simboluri religioase din scoli ca nu cumva copilasii noneuropeni sa fie agresati. Cine e agresorul si cine sunt victimele? Nu cumva atatia arabi si musulmani o duc mai bine in "criminalele" tari occidentale decat in democratiile de mucava ale tarilor lor de bastina? Pe buna dreptate se arata indignat premierul israelian Ehud Olmert de reactia europenilor la rezistenta in fata atacurilor Hezbollah si Hamas. Iranul cauta galceava cu lumanarea. Dar si cu rachete si cu programul nuclear. Ca asta poate folosi intereselor strategice ale Rusiei si Chinei, ar fi o alta socoteala. Ce s-ar intampla daca Pakistanul, care are bomba atomica, ar renunta la politica proamericana a generalului Pervez Musharraf si s-ar alinia liniei dure iraniene? Din fericire nu intreg islamul si nu toate tarile arabe impartasesc antiamericanismul si antioccidentalismul propus de regimul ayatolahilor de la Teheran. Care, la urma urmelor, devine un conflict mai repede ideologic, decat religios. Hezbollah a devenit un stat in statul Liban. De unde bani pentru rachete si echipamente militare? Libanul ar fi putut fi raiul pe pamant, asa si cum a fost daca nu-si varau coada demonii razboiului. De la cruciade si pana la razboiul de sase zile. Saladdin nu poate fi echivalat cu Saddam Hussein sau Mahmoud Ahmadijenad. Hezbollah e devenit o sursa de agresiune perpetua nu doar asupra Israelului, ci, mai ales, asupra valorilor democratiilor occidentale. Atacatorii teroristi de la Beslan nu au nici o legatura cu razboinicii ceceni glorificati de Tolstoi in "Hagi Murad". Comunitatea internationala trebuie sa se moblilizeze exemplar nu pentru condamnarea Israelului, ci pentru dezarmarea Hezbollah-ului.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.