Vampirul, cartita&Marx

E vipie afara, 35 de grade Celsius, in plus suntem parazitati de un subiect extrem de fierbinte. Cu multe complicatii, sofisticat, alunecos, plin de umbre. Prea multi agenti si delatori imprejur. Ziaristii au cerut sa se faca ceva curatenie. Ba acum si unii politicieni, cu o juma de gura. Intai liberalii grabiti ca fata mare la maritat, s-au prezentat joi la CNSAS. Buuun, o sa avem de ce rade-plange. O sa aflam si ce jurnalisti au facut politie politica. Si ce nume tari circula deja prin Bucuresti! O sa ii aflam si pe clantaii care ne-au sterpelit voturile "cu iaurt si gogosele, te-ai facut vornic misele!".... Nu doar iaurtul si gogoselele, in timpurile moderne nu ajung, mai trebuie si minciunele, bacsisuri, si mai ales cu ciripitul. Au dat adica cu subsemnatul pana '89, s-au ales si cu un pseudonim, ca doar lucrau clandestin, la negru. Denunturile aveau semnaturi psihanalizabile si fanteziste, Coco, Bazil, Felix, Mimi. Jocuri copilaresti ati zice daca am uita cat de mult rau au facut dumnealor cu pixul. Au fost mai tari ca seceta, inundatiile, cutremurul la un loc. Sistemul delatiunii a devastat lumea romaneasca. Uitam prea usor. A adus o boala de nevindecat. Ma intreb de cate generatii avem nevoie ca sa devenim o tara normala, fara paranoia, suspiciuni, dedesubturi, temeri... Stai de vorba cu cineva, si el este altcineva, ca intr-o piesa proasta, dar reala. Celalalt are eventual aerul unui prieten apropiat, care vrea sa stie ce e cu viata ta, nu pentru tine, naivule, ci pentru ca e interesat sa puna ceva in jalnica lui nota informativa remunerata binisor de servicii. Te vinde, e un negustor de suflete. Ma intreb ca prostu cand nu o sa mai vorbim la telefon, constienti ca exista un tert pe fir care ne asculta. De fapt traim (eu cel putin) din studentie cu acest sentiment. Face parte din viata noastra, ca o fatalitate, inexorabil. Orice zambet care ti se adreseaza poate sa fie o provocare. Discutia cu mama sau cu iubita la telefon, este ecranata de o ureche indiscreta. Asta e de decenii realitatea in care traim. Revolutia din 89 nu a schimbat nimic sub acest aspect. Am fost - ca atata lume - filat, investigat, ascultat la telefon si dupa 89, cam cu aceeasi harnicie si metoda ca in timpul lui Ceausescu. Azi ca si ieri. Sunt asadar - din cauza vechimii experientei asteia nefericite, un animal dresat sa traiasca in timpurile astea in care spionarea propriilor cetateni e ceva banal. Fapt cotidian. Avem un stat care pleaca de la premisa ca romanul e vinovat, conspira, fura, vorbeste de rau puterea. O gramada de servicii traiesc bine-mersi de pe urma acestui fantasmagorii. A paranoiei sefilor conjuncturali. A acestui fel de a intelege puterea politica a celor care o au vremelnic. Ne-a intrat relatia asta de amor-ura, pe sub piele, in oase, in creier. Ma intreb cand ne vom debarasa de lest si vom redeveni fiinte umane. Deocamdata suntem niste zombi cu aspect uman doar in clipe de uitare. Cand plecam intr-o vacanta departe, printre straini care nu au boala noastra. Convietuim la Bucuresti intr-o realitatea dubla. Una cotidiana, banala, fireasca, la suprafata. Alta, a dosarelor, a zvonurilor, a diversiunilor, a intoxicarilor, a informatorilor - o realitate subterana. Trebuie sa ne intoarcem in timp undeva prin 1935-38. Cred ca atunci a fost ultimul moment cand s-a trait normal.
Cu delatorii lucrurile sunt gingase. Fac parte din viata ca bolile sexuale, diabetul, durerile reumatice, lipsa banilor, barfele si vocea soacrei. Sa spunem ca exista specii si subspecii. Unii dupa Craciun '89 au renuntat. X il servea pe dictator, odata mort, a zis basta. Pe altii i-a tinut frica de Iulian Vlad&Co. Altii au capatat amnezie, crezand ca daca regimul s-a prabusit au scapat, sunt niste ingerasi dati cu Dero. Si-au imaginat ca revolutia i-a eliberat, nu mai sunt obligati sa toarne. Dar uite, ca dosarele au ramas, si odata i-a batut preafericitului cineva la usa, si a aflat ca este pe o lista. Asa, noile servicii - democratice - au preluat fara jena vechile retele de informatori ale odioasei Securitati. Ca in natura nimic nu se pierde, totul se transforma. A lasat Iulian Vlad o zestre frumoasa. E adevarat ca unii, putini, au refuzat sa mai toarne Au rupt-o cu trecutul, drept pentru care au fost demascati, ca niste turnatori odiosi ce erau. Ceilalti, care au continuat sa dea cu subsemnatul din subterana lor, sunt inca bine platiti, patrioti. Si-au tras ei si recrutorii lor, imperii mass-media, partide, afaceri, banci - au prosperat. Avem un capitalism ciudat infaptuit de nomenklatura, securisti si agentii lor. Operatia "cartita" a reusit deplin in Romania, raportez cu onor. Tara a incaput pe mainile ofiterilor de securitate, a directorilor de intreprinderi, a birocratilor cu carnet de partid in buzunar. Ce fac ei? Au impanzit presa, pentru ca pe aici circula hrana lor, informatiile. Dar si afacerile pentru ca aici sunt banii. Si partidele pentru ca acolo e puterea. Un desant, urmat de o invazie, retelele s-au restabilit, inca din anii 90. Au prosperat, s-au multiplicat. Sistemul care s-a creat este un pseudocapitalism cu puternice trasaturi bolsevice. Deja functioneaza la parametrii proiectati. Totul e in mana lor, a retelelor mafiote cu tenta kremliniana. Pentru cei din sistem, asta e Romania visata. O dihanie. Vampirul care suge sangele poporului, de la nenea Iancu citire. Daca istoria se repeta, (mira-m-as...) intai piesa e o comedie, si in actul doi trece in tragic. Marx zicea ca lucrurile se petrec invers. Dar e treaba lui.

---

Despre autor: