Nu cu mult timp inainte de plecarea in USA, presedintele roman a prezentat la Targul de carte "Bookfest"- Bucuresti 2006 doua lucrari ale lui Traian Ungureanu. Ne-am mirat la inceput, crezand ca este vorba doar de o simpatie personala pentru autor. N
Nu cu mult timp inainte de plecarea in USA, presedintele roman a prezentat la Targul de carte "Bookfest"- Bucuresti 2006 doua lucrari ale lui Traian Ungureanu. Ne-am mirat la inceput, crezand ca este vorba doar de o simpatie personala pentru autor. Ne-am inselat: ambele carti sunt manifeste politice, ambalate in cel mai eficient si penetrant limbaj jurnalistic despre chestiuni grave si de stricta actualitate. Ale romanilor nord-dunareni si ale Romaniei integrat europene. Ambele carti sunt publicate la editura "Humanitas" intr-o serie de autor, dar avand mize complet diferite. "Razboiul timpurilor. Declin occidental si asediu islamic" este o surprinzator de acuta filipica adusa Occidentului pentru slabiciunile dovedite in fata agresiunii lumii arabo-islamice din ultimele decenii. In timp ce "Tehnica neputintei la romani", o selectie din publicistica lucida si ideologic angajata a autorului, ne priveste direct. Si poate genera numeroase luari de pozitie. Unde ne situam, ce avem de facut, ce se poate face, mai ales cand deja nu a mai ramas timp pentru ezitari si aproximatii. Stilul direct si incisiv practicat de un gazetar cu experienta si rigorile "BBC"-ului si ale "Europei Libere", cat si spusul lucrurilor pe nume l-au atras, probabil, pe noul admirator al lui Traian Ungureanu. Pledoaria lui proamericana/prooccidentala si demantelarea a numeroase clisee cu care operam vizavi de americani si istoria lor sunt binevenite. La aceste pledoarii pentru "societatea deschisa" se pot adauga si optiunile analitice, glosele istorico-politice, cat si numeroasele radiografii ale comunismului de varia feluri din secolul XX avansate de Vladimir Tismaneanu in "Democratie si memorie" (Editura Curtea Veche, 2006). Reiese faptul simplu, dar foarte clar exprimat de Ungureanu/Tismaneanu, fiecare in parte si in felul lui, cu stilistica mai taioasa a primului, si parantezele erudit-documentate ale celui de-al doilea, ca avem nevoie de America si principiile liberale ale dialogului si polemicii. Daca Tismaneanu, in suita de articole si interviuri stranse sub forma unui inchegat, dens si unitar volum face apologia statului de drept si a virtutilor democratiei occidentale care a castigat batalia cu autocratiile de tip nazist sau comunist, dar si luptele de uzura cu agresiva ideologie a stangii europene, Ungureanu este un mult mai apasat critic al slabiciunilor, europenilor mai ales, vizavi de agresiunea lumii arabo-islamice. Notele polemice sunt ferme, rar abordate la noi, unde baletul cu lumea Orientului Mijlociu si jocul la mai multe capete practicat de "organele abilitate", dincolo de jocurile de culise statale si cele matrimonial-conjugale, au dus la numeroase siluiri ale perceptiei corecte a istoriei recente. Cliseele cu care opereaza media se regasesc in strategiile guvernamentale, o minima si lucida analiza pe durata medie a istoriei atragand atentia asupra schimbarilor de paradigma. Este limpede ca in anii ce vin nu vom mai putea opera in virtutea optiunilor romantic "patriotic-nationaliste" sau strict balcanice, chestiunile de securitate legate de NATO oferindu-ne, obligandu-ne chiar, la alte perpective geostrategice. O fi fost Evgheni Primakov specialist in chestiuni arabe, dar si "Condi" Rice a dat expertiza in probleme sovietice, ani in sir, pentru Consiliul Securitatii. American, desigur. Neoconservatorii lui Bush & Richard Perle, Wolfowitz si Dick Cheney ar putea gasi parteneri fideli in Romania in lupta impotriva terorismului si reabilitarii Marii Negre ca spatiu strategic. Razboiul islamului impotriva Americii, dincolo de gargara umanitara a ONG-urilor si a intelectualitatii stangiste de tip Noam Chomsky, nobelizatul Dario Fo sau nobilii Deleuze, Derrida si Baudrillard, cu puseurile lor antioccidentale, ii priveste clar si pe europeni. Aici s-au produs marile cedari si erori, spune neted Ungureanu Traian. Si nu avem de ce sa-l contrazicem; suntem direct interesati. Ce asteptam de la axa cu Washington-ul si Londra, si cu ce ne putem "pricopsi", ar fi o mai apasata optiune democratica. Institutiile sa functioneze dupa principii, si nu dupa capricii si umori. Un masiv volum "De la utopie la istorie. Revolutiile din 1989 si urmarile lor" ( Curtea Veche, 2006 ), co-oordonat de Sorin Antohi si Vladimir Tismaneanu, devine un bun instrument de lucru pentru analiza acestei prelungite perioade de tranzitie. Experienta vecinilor ne-ar putea folosi din plin, dincolo de alte iritari si idiosincrasii "patriotice" din categoria camilpetresciana a lui "Romanii e destepti!".
Pe fondul luptelor intestine din societatea romaneasca, modelul democratiilor occidentale, cu toate sincopele lor, mai poate da roade. Si ar deveni eficient si intr-un spatiu unde orice "adaptare" la specificul locului a generat hibrizi. Sau monstri. Oricat de neplacut ar fi, trebuie sa ne asumam responsabilitatea trecutului si optiunile corecte ale viitorului. Cui nu-i arde de citit, recomandam o vizita la Muzeul Taranului Roman. Aici ne putem regasi si linistea si identitatea in postistorie.
Despre autor:
