Teatru radiofonic"Adunarea femeilor" de Aristofan

De multa vreme ma urmarea gandul de a monta la teatrul radiofonic comedia Adunarea femeilor de Aristofan "batranul" cetatean atenian contestat de unii dintre concetatenii sai, urmarit (se zice, daca nu e legenda, ca il fugareau cu bata prin Atena) pentru satirele sale neiertatoare. De ce doream ca aceasta piesa sa prinda viata cu mijoacele teatrale pe unde? Nu numai pentru satira atat de acida pe care o contine, pentru insolitul subiectului ei, pentru dovada ca, nota bene, comunismul n-a fost inventat in epoca moderna, ci si pentru farmecul pe care il pastreaza dupa aproape doua milenii si jumatate. Fonoteca radioului nu cuprinde multe dintre piesele lui Aristofan: pacea, intr-o montare semicentenara, in 1954, in care George Calboreanu exceleaza, in regia lui Constantin Moruzan: Broastele (1976), regizata de Crisian Munteanu, un spectacol antologic de Toma Caragiu, Florin Pittis, Mircea Albulescu, cu muzica de Cornel Cezar; Thesmophoriile (1989), realizata de Titel Constantinescu in 1989 si, mai recent, Norii (1998) in versiunea lui Cristian Munteanu, avandu-l ca protagonist pe Alexandru Arsinel.
Gandul de a oferi ascultatorilor Adunarea femeilor s-a materializat in primavara lui 2003, alaturi de regizorul Cristian Munteanu si de o echipa devotata. S-a spus ca subiectul Adunarea femeilor plutea in aer, la fel cum - opinie curenta la multi cercetatori -piesa acesta ar anunta Republica lui Platon. Aceste aspecte pot desigur interesa astazi, chiar daca nu ele doau tonul atractiei pentru utopia peste care Aristofan toarna o tolba de sageti. "Tematica ei, scrie Vito Pandolfi, are o vigoare neobisnuita". Dispretul nu se manifesta printr-o negatie cincia ori printr-o punere in pagina, cu mijloacele comicului, a conflictului de idei, ci se transforma intr-un ras de cele mai multe ori "gros", convocand un registru de trimiteri directe sau aluzive la persoane, obiceiuri, relatii sociale greun de deslusit pentru spectatorul contemporan, dar care face delicul publicului din Atena. Poetul imagineaza un stat atenian condus de femei si intemeiat pe comunitatea bunurilor. "Voi face sa creasca o singura viata comuna, la fel pentru toti", in care va curge "Belsug tuturor si din toate", spune Praxagora (nume compus transparent din "praxis" si "agora"), stratega, conducatoarea revoltei femeilor care, deghizate in barbati, preiau puterea in Cetate. Comunismul avant la lettre se combina ridicol cu un feminism stupid, deznodamantul "orgiastie" fiind o solutie la randul ei groteasca. Aristofan ataca vremurile de falsa democratie, descaderea moravurilor, superficialitatea acceptarea snoaba a modei noi, credulitatea intr-un limbaj adesea licentios. Daca poetul comic scria pentru actualitatea imediata a epocii sale, geniul sau satiric i-a asigurat universalitatea.
Adaptarea radiofonica foloseste traducerea din greaca veche a lui Alexandru Miran, plina de expresivitate si culoare, aparuta in 1974. Regizorul Cristian Munteanu este autorul unei montari care, la premiera din 16 martie 2003, a intrunit toate superlativele prin ritmul compozitiei teatral-radiofonice, reliefarea plastica a contraselor, paleta de registre comice, individualizarea personajelor si nu in ultimul rand, prin expresivitatea corului femeilor. In rolul Praxagorei, Mariana Mihut, voluntara, temepramentala, conduce ferm "ostilitatile". Alexandru Arsinel creeaza plastic grotescul personaj Blepyros, alaturi de Valentin Teodosiu, Eusebiu Stefanescu, Coca Bloos, Gabriela Popescu, Ruxandra Sireteanu, Silvia Codreanu, Oana Stefanescu, Virginia Mirea, Medeea Marinescu, Cristian Iacob. Muzica inspirata a lui Gabriel Basarabescu, dansul din ultima parte si efectele instrumentale atat de sugestive realizate de Ioan Catianis, Iulica Szekers (flaut, flaut alto, falut piccolo), Cristian Balea (percutie), toate inregistrate live, devin la randul lor personaje de comedie. Va invit sa ascultati Adunarea femeilor duminica 6 august, la ora 19.00, la Radio Romania Cultural.

---

Despre autor: