"Proprietatea mea exista, dar nu se gaseste"

Personajul principal al episodului de astazi din "Dramele proprietatii" este Constantin Uzuru, de 70 de ani, care se zbate din 1990 sa intre in posesia a 0,5 ha de teren care au apartinut familiei sale. Oricate cereri si memorii a facut, n-a fost pus in posesie de catre Primaria Clinceni, judetul Ilfov, pe motiv ca terenul sau nu poate fi identificat, deoarece nu se gasesc schite cadastrale. In cele din urma, dupa o sumedenie de peripetii si mai multe dosare depuse la autoritati, primarul Clinceniului a descoperit pamantul, numai ca acesta nu poate fi retrocedat, deoarece pe mostenirea lui Uzuru a fost improprietarit altcineva. In aceasta situatie, batranului nu-i mai ramane decat sa astepte a fi despagubit cu actiuni la Fondul Proprietatea, cu speranta ca diabetul sau nu-l va rapune pana atunci.
"Mama se numea Maria Radu dupa tatal meu vitreg, fosta Uzuru, iar eu eram fiul ei din prima casatorie. Tatal vitreg, Gheorghe Radu a decedat, la fel ca si tatal meu natural, mai inainte, si i-a lasat mamei totul, prin testament. Terenul pe care-l revendic, in suprafata de 0,5 ha, a fost cumparat de tata. Am fost singurul lor copil si sunt unic mostenitor. Inainte de moarte, mama mi-a lasat intreaga agoniseala prin testament. Terenul nu i-a fost confiscat de comunisti, pentru ca a intrat cu el in colectiv, la CAP. Cand au cumparat ei pamantul, prin '40, eu eram destul de mic, fiind nascut in 1936. Cei de la Primaria Clinceni imi zic sa vin eu si sa le arat unde este terenul pe care-l revendic. Pai, de unde sa mai stiu eu, dupa atata vreme, ca parintii l-au cumparat inainte sa merg eu la scoala?", povesteste batranul cu greutate, fiind vizibil ca nu sta prea bine cu sanatatea.
"Le-am aratat ca in acte sunt trecuti toti vecinii"
Constantin Uzuru a incercat sa obtina mostenirea, care n-a fost niciodata contestata de cineva, inca de la aparitia Legii nr. 18/1991, dar degeaba. De-a lungul anilor a facut alte si alte interventii, insa tot fara nici un rezultat. Pana la urma, dupa ce a notificat autoritatile locale, in baza Legii nr. 10/2001, i s-a raspuns ca nu se cunoaste amplasamentul terenului revendicat. "Le-am aratat ca in acte sunt trecuti toti vecinii si ca terenul poate fi depistat cu putin efort. Inutil. Am cerut si la OCOTA o schita cadastrala, ca sa pot identifica amplasamentul, dar tot degeaba. Acuma, cu Legea nr. 247/2005, au gasit terenul si e vorba sa-mi acorde despagubiri in actiuni la Fondul Proprietatea. Au facut totul numai sa nu-mi fie restituit terenul in natura, pentru ca l-au dat altcuiva care n-are nici un drept asupra lui. Am facut interventie, tot pe Legea nr. 10/2001, si la Tribunalul Buftea, iar aceasta instanta a trimis notificare cu titlu executoriu Primariei Clinceni. Si primaria mi-a zis din nou, ca s-o lungeasca la nesfarsit, ca nu poate identifica amplasamentul terenului si ca nici n-au altul pe care sa mi-l acorde in compensatiei, continua Uzuru.
"Ce, nu exista o cale legala?"
"Am notificat primaria si pe Legea nr. 247. Pana la urma mi-au dat un raspuns ca, in urma cererii mele, trebuie sa le mai trimit un dosar cu actele de proprietate, precum si de unic mostenitor. Asa am facut si mi s-a raspuns ca, in baza nu-stiu-ce si nu-stiu-cum, s-a validat drept meu legal asupra a 0,5 ha de teren, gasindu-se amplasamentul cu pricina in anexa nr. 646, poz. 39. Dar ca ei n-au acest teren, de parca s-ar fi evaporat. Parerea mea este ca terenul care mi se cuvine e vecin cu un institut de plante medicinale si a fost acaparat de conducerea acestuia. In plus, in toata zona aceea au fost ridicate numai vile, care mai de care mai frumoasa. N-o sa vedeti o casa mai modesta prin zona. Printre acestea este si una apartinand naturistului Cozac, in apropierea Institutului de cercetari plante medicinale. Ce mai, nu vor sa-mi dea inapoi terenul in natura, ca sa fiu despagubit de stat in actiuni. Am fost anuntat de cateva ori sa ma prezint, cand se tineau comisiile acelea in primarie. Imi spuneau: <<Dom'le, umblati si dumneavoastra, poate gasiti terenul. Sau daca nu, mai luati o persoana cunoscuta cu dumneavoastra, va dam cheile de la pivnita, unde avem arhiva primariei, ca sa cautati documentele si schitele cadastrale care va intereseaza>>. Cum sa intru eu acolo? Ce, nu exista o cale legala?", spune batranul.
"O iau din nou pe cale legala"
Constantin Uzuru a ajuns si pe str. Smardan, unde a fost initial Fondul Proprietatea. I s-a cerut sa scrie un memoriu, care sa fie analizat si trimis la Primaria Clinceni. "Toate astea pentru o amarata de schita cadastrala, din anul cutare. L-am depus si mi-au spus sa astept acasa, ca in 30 de zile voi primi raspuns. Iar acest raspuns mult asteptat a fost acelasi, ca ei nu pot identifica terenul. O iau din nou pe cale legala. Ma duc la Arhivele Statului si mi se spune ca arhiva Primariei Clinceni se afla la Giurgiu. Ma duc la Giurgiu, cu un alt dosar la subsuoara si mi se zice din nou sa astept acasa. Dupa o luna, raspunsul vine acelasi. Schita pe care o tot caut nu e de gasit. Ultima chestie, un cap mai luminat, ce-mi spune: <<Dom'le, nu mai umbla la Giurgiu, la Bolintin. Mergi mata la OCOTA>>. Asta e pe undeva pe la Casa Scanteii. Ma pun de mai fac un dosar, cu memoriul aferent si astept din nou acasa, inca o luna de zile. Dar cei de la OCOTA ce fac? Solicita Primariei Clinceni ceea ce am cerut si eu de cateva ori pana atunci, pe urma raspunzandu-mi-se, ca terenul meu nu-i de gasit. Altfel spus, proprietatea mea exista, dar nu se gaseste", explica Constantin Uzuru.
"Am incercat sa le explic, precum Mos Ion Roata"
"Am incercat sa le explic, precum Mos Ion Roata: Mai, nene, eu n-am cerut casa. Mi-ati fi spus ca s-a daramat, a venit apa si a luat-o, ori cutremurul si a daramat-o. Eu am cerut doar un teren. Acum, cei de la Fondul Proprietatea zic ca dosarul meu se va intoarce la ei, de la Primaria Clinceni, si voi fi luat in evidenta. Astept in continuare acasa, sa vad ce s-a mai intamplat. Dar eu tot nu inteleg ceva. Cum adica, nu se gaseste terenul? Bunicii mei, la vremea lor, au fost cu Cadrilaterul din Bulgaria - alta lege a dracului. Intr-o zi gasesc in cutia de scrisori o adresa, ca sa ma prezint, in calitate de mostenitor, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra a nu-stiu-ce a apartinut parintilor mei. Am dus acte precum ca mama mea, Maria, isi mostenea parintii, iar eu o mosteneam pe ea. Fac demersurile necesare si mi se recunosc drepturile ce mi se cuvin, fara nici un fel de probleme. Era vorba despre un teren de atata in suprafata, semanat la acea data cu nu-stiu-ce, care se invecineaza cu urmatorii..., avand 14 pomi pe rod, nu-stiu-cati butuci de vie etc. N-am primit o traista de bani, insa am fost despagubit. Adica, bulgarii imi recunosc drepturile cu exactitate, identifica proprietatea bunicilor, dar romanii - nui, incheie povestea Constantin Uzuru.

---

Despre autor: