Nocturne

Asa se intituleaza ultima carte* a lui Georges Banu, pe care o anuntam in aceasta rubrica si o asteptam de anul trecut, cu nerabdarea care-i caracterizeaza pe nocturni. Nu e un secret pentru nimeni ca noaptea e altfel, dar pentru unii acest altfel e mai real ca ziua, mai aprins. "A o porni pe drumul noptii inseamna a te lasa purtat de exces, ca si de uitarea normelor in vigoare, a interdictiilor si a constrangerilor, caci, conform profesiunii de credinta a Margueritei Duras, noaptea totul e mai adevarat."
Cand scriu aceste randuri, bineinteles, e noapte. Chiar scrisul, in felul lui, e un exces, o uitare, o calatorie din ce in ce mai primejduita. "Noaptea e ziua vazuta din spate," scrie Georges Banu in aceasta carte care "incheie un ciclu. A debutat cu o carte consacrata cortinei si expunerii de sine in theatrum mundi. Cortina ii permite sa apara sau sa se retraga, ambivalenta unui semn in care inceputul si sfarsitul se aliaza. A doua etapa e marcata de Omul vazut din spate, omul care depaseste conditia de actor si intrerupe dialogul cu publicul, "...pentru a apuca drumul secret al noptii. Acestei ultime statiuni, termen al unui parcurs, ii este consacrata aceasta carte. Noaptea se impune la sfarsit. Noaptea ultima."Cartea mai este si altceva: "o forma de adio, un adio atat de des asociat uitarii ca si noptii," spus modernitatii. Caci modernitatea a inceput cu secolul luminilor, cu Diderot, Rousseau, cu iluzia si fervoarea rigorii, cu enciclopediile si revolutiile, cu pretentia si dorinta de a concentra intreaga realitate in omul rational, social, burghez, intr-un cuvant, modern. Dar vremea lui a trecut. "Suntem in ajunul unei rupturi care nu va intarzia sa intervina. Constient de aceasta mutatie, prezentul eseu incearca sa inregistreze ultimele tresariri."Georges Banu e un scriitor profund, care lasa urme, si nu doar cuvinte, pe fiecare pagina. Bogatia de imagini plastice alese pentru a-si ilustra tema si de sugestii filozofice dezvoltate inspre si dinspre ele, intr-un joc de iluminari reciproce profund animator, nu poate fi rezumata, ci doar oferita spre degustare. "Starea de noapte," spune G. B., "asa s-ar putea defini dispozitia proprie artistilor care nu se departeaza de explorarea obscurului, cu sau fara calauza divina, cu sau fara perspectiva mantuirii. Noaptea e in ei si ei raman la distanta de claritate, caci arta lor se straduie sa capteze partea de umbra, destinul si vocatia carora sunt chemati sa le dea raspuns.

---

Despre autor: