Mirii nemuririi

O facuse pa treaba. Copil ii trebuise, aha, si una ca Rosioara i-ar fi plans de mila acum. Ce sa mai zici de Getuta, care-o pusese c-un italian. O lalaia cu el de vreo jumatate de an, da' de buna seama ca omu' avea intentii serioase, nici n-ar fi conceput altminteri Getuta: in primavara or sa se casatoreasca si se vor muta la el in Palermo... O sa scape din ghetourile astea jegoase, Getuto, asa sa-ti ajute Dumnezeu. Mirela s-ar fi bucurat din toata inima pentru ea. Din toate cate le miluise din portiile concentratilor la Centrul Civic, doar Geta ce se mai indura s-o bage-n seama, pana intr-atat ca i-l boteza pe Petrisor. Pai nu te gandi, finuta, ca trecuse si ea prin greutati din astea, si uite c-a iesit la lumina si a avut loc si-a sa-si refaca viata...
Nasica, deh, moldoveanca asta blonda-spalacita si coscovita, cu urme de varsat pe obrajii supti, mai mare cu vreo trei ani decat tine, Mirelo, si n-ar arata ea chiar rau asa inalta, slabuta, baietoasa, da' te-ar prinde mirarea ce gusturi au si italienii astia... Nimerise bine in ajunul Craciunului ala la nasica, mai preocupat parca ca altadata de soarta ei si-a lui Petrisor, poate unde era singura si asteptandu-l pe Roberto al ei care de pe o zi pe alta ar fi trebuit sa apara. Pusese pe masa, dinaintea Mirelei un castron cu carnati prajiti si farfurioara cu toba, sorici, sunca si castraveciori murati. Moldovenii ei de la tara taiasera porcul si-i trimisesera pachet, finuto, la multi ani, ia de baga-n fizic, avem di toate, sarbatori fericite si pule belite, pana vine Roberto am terminat si porcu'...
Cum de pusese italienu' ochii pe asa ceva? Mirela infuleca de zor carnati socotind ca nu s-ar fi dat pe una ca Geta, cat de fripta de foame o fi, de abia se mai tine pe picioare. Doamne iarta-ma si-n acelasi moment o fulgera gandul: se spurcase - carnatii, deh, acum tocmai acum cu mai putin de-o saptamana pana sa iasa din post...
tinuse la sange tot postul, pacatoasa de mine, am zis ca poate s-o indura Dumnezeu sa-mi mearga mai bine, dar nici n-as fi avut cine stie ce carneturi sa mananc. Pai foamea, Mirelo, o sa te ierte. Acuma n-ai ce face daca te-ai spurcat. Getuta n-a mai postit si ravneste, si vorbeste, cat de guresa si vesela, cu gura plina de carnati si de Roberto al ei, plecat de o luna cu afaceri in turneu prin Europa, cica ma fute de ma rupe si sa vezi ce tip agreabil distins, la cincizeci si doi de ani, draga, da' nu-i dai nici patruzeci. Asa ie strainii, finuto, ei arata bine si batrani, pai ingrijiti si bine hraniti si nu le lipseste nimica. Pai nici nu se pune problema la ei, pai se joaca cu banii, iti dai seama, arhitect. Cum ce cauta aici? Are firma de constructii, da, afaceri, si sa-si caute nevasta, hi-hi-hi, uite ca m-a gasit, si iarasi, italienii, occidentalii, strainii, finuto, oameni seriosi, scuturati, civilizati, nu ca parlitii astia de romani... Mirela-si amintea ca-i povestise candva de fetita ei, facuta tot asa cu un nemernic ca Velicu, c-asaie Mirelo cu barbatii astia ai nostri daca stai in loc de ei, dupa ce ca-s vai de capu' lor iti mai da si peste bot si se tine cu nasu' pa sus ca ie-n drept sa te futa fara nici o obligatie.

---

Despre autor: