5 August 2006
O piesa de forta a Festivalului de la Karlovy-Vary a fost ultimul film al coreeanului Kim Ki-duk (scenariu, regie, montaj, productie), un obisnuit al forumului din vestul Boemiei. La 46 de ani, originalul si energicul cineast, debutat in 1996 si acla
O piesa de forta a Festivalului de la Karlovy-Vary a fost ultimul film al coreeanului Kim Ki-duk (scenariu, regie, montaj, productie), un obisnuit al forumului din vestul Boemiei. La 46 de ani, originalul si energicul cineast, debutat in 1996 si aclamat la Venetia in 2000 pentru "Insula / The Isle / Seom", are la activ 13 pelicule. Nota sa stilistica distinctiva consta dintr-o pregnanta a registrului vizual (experienta sa de pictor spunandu-si cuvantul), grefata pe un story emotional, bogat in contradictii si rasturnari de situatii, in care lirismul si meditatia filozofica au un rol important, fara a prejudicia filmul de accesibilitate.

Prezentat in afara competitiei, in seara de deschidere, filmul sau "Timpul / Time / Shi gan" este o sinuoasa poveste de dragoste, pretext de meditatie privind importanta determinanta a chipului asupra identitatii persoanei. Filmul poate fi privit ca un poem de dragoste, reductibil la intrebarea: in ce masura obrazul iubit conditioneaza insasi esenta iubirii? In ce masura concretetea chipului omenesc (dincolo de speciile esteticului sau tocmai gratie lor) fixeaza sentimentul, in acelasi timp concret si inefabil, al dragostei? Firul narativ porneste de la un moft al Iubitei de a-si schimba chipul (uratindu-l), pentru a testa fidelitatea Iubitului. Dintr-un orgoliu ranit, ca si de teama confruntarii cu realitatile dragostei, frumoasa Seh-hee isi fixeaza moftul ireversibil cu bisturiele unei operatii estetice. Un chip infasat, acoperit cu o fotografie zambitoare, iese misterios din salonul de chirurgie a frumusetii, dupa care dispare fara preaviz. El, Iubitul, reactioneaza previzibil: cautare disperata, depresie, cufundare in pasiunea fotografiei artistice, urmata de ratacirea prin vietile altor femei, de care insa nu reuseste sa se lege. Pana cand este vizitat de "o fata cu fata acoperita de o fotografie zambitoare", care, desigur, nu isi dezvaluie identitatea si de care se simte irezistibil atras. Aceleasi plimbari, pe o plaja marina populata de sculpturi cu accente expresioniste (scoica-labirint adapostind o nimfa adormita, palmele de demiurg, modelate in forma a doua fotolii ingemanate asteptandu-si vizitatorii...), creeaza un univers paralel, cu accente liric-ludic-erotice, ce ii evoca o stare de spirit cunoscuta. Fata isi reclama dreptul de a reveni in viata lui, dar acesta o apostrofeaza, ca urmare, ea dispare din nou.
Subiectul, esentialmente romantic, este tratat cu umor si o subtila observatie a reactiilor psihologice juvenile (nu o data uimitoare prin spontaneitate), care ii confera o vana stenica nespecifica amintitului curent literar.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.