Ii spun lui Serban Cionof, la o cafea, ca vreau sa zic ceva diseara, la emisiune, despre asaltul toapelor cu bani asupra presei. Comentariul meu la ultima lovitura de rasunet pe ceea ce unii numesc, fara a sesiza ironia, piata media: Sorin Ovidiu Van

Ii spun lui Serban Cionof, la o cafea, ca vreau sa zic ceva diseara, la emisiune, despre asaltul toapelor cu bani asupra presei. Comentariul meu la ultima lovitura de rasunet pe ceea ce unii numesc, fara a sesiza ironia, piata media: Sorin Ovidiu Vantu a achizitionat grupul de presa Catavencu.
Pe Serban Cionof il stiu de pe vremea Scinteii Tineretului. Tip destept, citit, dar lesne tentat
sa-si risipeasca talentul in taifasuri de cafenea. Imi zice: ia de la Biblioteca (Biblioteca Academiei, de unde am dat o fuga pana la terasa, voind sa-mi iau si un pachet de tigari) Literatura de partid si presa de partid a lui Lenin. Da, imi amintesc. E vorba despre un faimos articol al lui Lenin prin care se demonstra sau, ma rog, voia sa se demonstreze dependenta scriitorului, a artistului, in general, de ""sacul cu bani"".
LA TAIFAS. Terasa e aproape pustie. Vine sa ne ia comanda o juna cu o fusta nationalizata la maximum, scunda si cu carnea pietroasa. Genul butuc. Cateva mese mai incolo, un nouveau riche ii spune la telefon managerului (asa aud eu, manager!) sa faca o plangere la politie impotriva cuiva. Probabil ca telemobilistul nostru a fost furat, escrocat sau inselat. Ceva ce poate fi parat la politie. Ma rog! Citesc Jurnalul principesei Ileana - ii zic. Cine, aia, care a trait cu Bodnaras?! Despre relatia dintre Ileana si masculul bolsevic as fi vrut sa-i spun lui Serban Cionof. Mi-a luat-o inainte. Confirmand banuiala mea ca nu numai o amicitie de idei (asa-i zice impricinata!) a fost intre cei doi. Mai vorbim despre: nevoia de stanga in Romania de azi, ura pe care ne-o starnesc toapele postdecembriste, asa cum intelectualilor dintre cele doua razboaie le starneau ura toapele Malaxa si Mociornita, despre cat de tampiti eram inainte de 1989, cand nu credeam o iota din spusele lui Vladimir Ilici Lenin. Care Vladimir Ilici ar putea fi republicat azi pe post de analist politic. Si ne despartim.
Ajuns la Biblioteca, merg glont la fisier. Slava Domnului! Lenin ocupa aproape un dulap intreg. E clasificat pe ani, pe teme, ba chiar si pe titluri de articole. Nu gasesc insa Literatura de partid si presa de partid. Intre K si M nu exista asa ceva. Dau insa peste un titlu: V. I. Lenin, Despre presa. Fac fisa. Imi vine cartea. Un volum cu scoarte tari, maronii. Pe pagina de garda din stanga, Vladimir Ilici, la birou citind Pravda. Ziarul e astfel tinut de catre consumatorul de media Lenin, incat sa putem vedea noi, urmasii din posteritate, ca lectura Pravda si nu Playboy. Pe cealalta pagina, scris cu cerneala rosie: ""Proletari din toate tarile, uniti-va!"". Aparut in 1960, volumul e traducerea ""intocmita in colectivul de redactie al Editurii politice dupa originalul in limba rusa aparut in Editura de stat pentru literatura politica, Moscova, 1959"". Caut la Cuprins. Ca sa-mi dau seama imediat de ce nu l-am gasit la fisier.
CITAT LEGENDAR. Nu e Literatura de partid si presa de partid. E celebrul articol Organizatia de partid si literatura de partid. Un articol care strabate aproape intreaga epoca a dictaturii proletariatului in Romania, deoarece a fost proclamat Biblia controlului de partid al literaturii. Citind si fisand tonele de maculatura proletcultista, ca sa scriu Propuneri pentru o posibila Istorie a literaturii romane, ma adusese la exasperare infinita repetare, in editoriale, articole critice si luari de pozitie, dintre 1947 si 1955, a celor doua strigate rupte din articolul lui Lenin: ""Jos cu literatii fara partid!"", ""Jos cu literatii supraoameni!"". Cele doua strigate, rasunatoare ca impuscaturile dinaintea ofensivei la baioneta, erau urmate de legendarul citat: ""Literatura trebuie sa devina o parte integranta a cauzei generale a proletariatului, «o rotita si un surub» al unui mecanism social-democrat unic si maret, pus in miscare de intreaga avangarda constienta a intregii clase muncitoare. Munca literara trebuie sa devina o parte integranta a muncii organizate, planificate si unitare a partidului social-democrat"". Ca si Marx, Engels sau chiar ca si Ceausescu (mai putin Stalin), Lenin oferea diferitelor etape si grupari din istoria comunista posibilitatea de a fi bun la toate.

LUMEA PRIN CARE TREC


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.