Bucurestiul vara

In urma cu 40 de ani, Bucurestiul era cotat drept un oras curat, ingrijit, nepoluat, inconjurat de locuri de agrement pitoresti si agreabile. Termenii acestia, in care era evaluat in cateva ghiduri straine, avea acoperire in realitate. "Dezghetul" din anii '60 adusese imbunatatiri si in materie de turism. In perioada verii soseau turisti straini si oameni din provincie veneau sa petreaca o saptamana de concediu in Bucuresti, indeosebi in lunile iunie-iulie, intrucat in august, cand incepea sa paleasca vegetatia si sa se inmoaie asfaltul, orasul se golea.
Vara existau foarte multe stranduri - deschise cu incepere de la 1 iunie - in fruntea lor situandu-se bazinul cu valuri din curtea interioara a Hotelului Lido, care cu anexele sale, se intindea pe patru strazi centrale. Intrarea in strandul Lido se facea peste drum de biserica Boteanu, prin curtea de langa actuala Casa Lido, unde se aflau si vestiarele. Intrarea costa 12 lei, adica de zece ori mai mult decat intr-un strand stramt de langa fosta Opereta, frecventat de adolescenti si poreclit "Ligheanul vesel".
Complexul Lido fusese proprietatea omului politic liberal C. Anghelescu, fost prim-ministru, care il scapase de daramare cu prilejul, "alinierii" de la mijlocul anilor '30, cand au fost trasate cele patru bulevarde consecutive care leaga Piata unirii de Piata Victoriei. La subsolul hotelului functiona un bar in care se cobora din holul receptiei, decorat in stilul anilor '45-'46, avand fotolii capitonate si aplice cu lumina difuza.
In mijlocul strandului in forma de patrulater se gasea piscina lunga de circa 20 de metri, placata cu faianta alb-albastra, inconjurata pe ambele laturi de sezlonguri, umbrele si mese. In latura dinspre Strada Franklin existau un bazin in miniatura pentru copii, ficusi, flori si cateva trepte betonate. Adancimea bazinului, care declina lent, atingea patru metri in capatul opus, unde se afla si o punte care ii unea cele doua laturi. Pavimentul piscinei se distingea limpede, intrucat apa era schimbata de doua sau chiar trei ori pe zi. Din ora in ora, precedate de un semnal sonor amintind sirena unui vapor, porneau valurile generate de o instalatie electrica, care agitau vreme de o jumatate de ceas apa. Instalatia functiona ireprosabil dupa circa trei decenii de cand fusese pusa in functiune. Valurile se puteau auzi si seara, dupa inchiderea strandului, pentru delectarea clientilor care luau masa pe terasa restaurantului, in pauzele orchestrei, pana la inchiderea localului, la 2.30 dimineata. Exista si o a doua terasa, cu bar, la un nivel superior, unde clientii se puteau totodata bronza. Dedesubtul primei terase se afla ghereta doamnei Wanda, o poloneza spelba, care vindea tigari americane si ziare straine ("Le Monde", "Stampa", "Corriere della Sera", inclusiv foile comuniste "L'Humanite", "Morning star", "L'Unita", pe care nu se inghesuia sa le cumpere nimeni). Chelnerii aduceau pe tavi sticle de bere germana, citronade cu paiul aferent lipit de paharele brumate, coctailuri - erau la moda Negrone, Alexander I si Alexander II - bauturi alcoolice moderate...
Stranduri speciale pentru activisti
Dincolo de Arcul de Triumf, in apropierea manastirii Casin, se gasea Strandul Tineretului, foarte curat, unde se desfasurau cursuri de inot de cateva saptamani, cu un bazin lung de 50 de metri prevazut cu trei trambuline, cea mai inalta fiind sde zece metri.
Majoritatea bucurestenilor prefera sa mearga insa la Strandul Bordei, infiintat in anii '50, intrucat acolo era loc intins si iarba pe care se putea asterne masa cu cele aduse de acasa, iar berea si gratarul de mititei se aflau la-ndemana. La Bragadiru era la fel. Pe malul lacului Tei se gasea Strandul Studentesc. Cateva categorii sociale, in frunte cu activistii Comitetului Central si salariatii aparatului represiv, isi aveau propriile stranduri, cu restaurante cu preturi modice, amplasate in locuri discrete, pazite cu vigilenta.
Cinematografe in aer liber
Pe la orele opt seara, cand incepea sa se intunece, pe atunci neexistand ora de vara, o distractie la indemana oricui o constituiau cinematografele in aer liber, "gradinile" unde spectatorii fumau in voie ori rontaiau seminte si alune. Aceste gradini, precum Eforie de pe strada omonima, unde se afla astazi curtea interioara a Primariei Sectorului 5, erau mosteniri din epoca interbelica. La fel, gradina fostului cinematograf "Capitol", cu intrare prin Strada Sarindar. Pana la sfarsitul anilor '40, la unele cinematografe de vara proiectia filmelor era precedata de scurte spectacole de revista.
Pe Strada Theodor Aman, lipita de cladirea Bibliotecii Centrale Universitare, se gasea gradina "Boema", inaugurata in 1928, unde seara de seara actorii teatrului "Constantin Tanase" dadeau spectacole foarte cautate de public, cu scheciuri si cuplete continand aluzii la politica regimului. O gradina similara a functionat in anii '60 pe Intrarea Brezoianu, la marginea Cismigiului. Spectacole muzicale erau reprezentate si pe estrada Teatrului de Vara din Herastrau, sau la Arenele din fostul Parc Carol.
In urma cu aproximativ 40 de ani, pe spatiul ocupat astazi de Teatrul National, Hotelul Intercontinental si de esplanada din dreptul lor era Circul, separat de Bulevardul Nicolae Balcescu printr-un sir de cladiri scunde legate intre ele, cu pravalii la parter, cu bodegi si bufete la antresol. In fata, spre bulevard, exista o statie de autobuze, troleibuze si tramvaie (pana in 1965 au circulat tramvaiele pe acolo). Spre Rasarit, dincolo de corturile si menajeria Circului, in care se gaseau chiar si elefanti, era un restaurant cu gradina, imprejmuit de cativa arbori inalti, cu intrare prin Strada Batistei.
Urma actualul sediu ARCUB, cladire construita de industriasul Nicolae Malaxa, devenita dupa razboi sediu central ARLUS (Asociatia romana pentru strangerea legaturilor cu Uniunea Sovietica). Pe calcanul acestui imobil era amplasat ecranul unei gradini-cinematograf, cu scaune de lemn cu spatar si schelet de metal, vopsite in verde.

---

Despre autor: