Incetati cu menajamentele

Orientul Mijlociu e un butoi cu pulbere, jucatorii din ambele tabere fiind gata sa profite de orice oportunitate pentru a-si distruge inamicii cu gloante, bombe si rachete. Luarile de ostatici se numara printre punctele nevralgice ale Israelului si constituie o cauza generatoare de violenta in mod constant. Capturarea unui soldat israelian constituie fie un motiv de conflict, fie un element valoros in cadrul unor tratative destinate schimbului de prizonieri, iar militantii palestinieni si libanezi cunosc acest lucru. (...)
Aceasta stratagema a dus la accentuarea violentelor izbucnite in iunie, cand palestinienii au sapat un tunel pe sub zidul de securitate care imprejmuieste Gaza, provocand o ambuscada soldata cu moartea a doi soldati israelieni si capturarea unui al treilea. Ei au propus eliberarea soldatului in schimbul a 95 de femei si 313 copii din cei aproximativ 10.000 de arabi aflati in inchisorile israeliene, insa de aceasta data Israelul a refuzat sa accepte targul si a atacat Gaza, in incercarea de a recupera ostaticul si a opri tirurile de rachete lansate asupra teritoriului israelian. (...)
Ulterior, militantii Hezbollah din sudul Libanului au ucis cativa soldati israelieni si au capturat alti doi, propunand eliberarea acestora in schimbul catorva mii de detinuti arabi. Cu sprijin american, rachetele si bombele israeliene s-au abatut asupra Libanului. La scurt timp dupa aceasta, rachetele Hezbollah, furnizate de Siria si Iran, au lovit nordul Israelului.
Dreptul la aparare al Israelului impotriva atacurilor asupra cetatenilor sai nu poate fi contestat, insa este inuman si contraproductiv ca populatia civila sa fie pedepsita in speranta lipsita de logica potrivit careia aceasta a invinovati, intr-un fel sau altul, Hamas si Hezbollah pentru faptul ca au atras aceste raspunsuri devastatoare. Dimpotriva, aceste grupari au primit sprijin din partea lumii arabe, iar condamnarea Israelului si a SUA s-a intensificat.
Intr-un tarziu, Israelul a anuntat un armistitiu de doua zile in ceea ce priveste bombardarea Libanului, raspunzand, astfel, condamnarilor, la nivel mondial, a atacului aerian asupra satului Cana, in cadrul caruia au murit 57 de civili, dupa ce, in urma cu 10 ani, alti 106 si-au pierdut viata tot acolo, in imprejurari similare. La fel ca si in alte randuri, au existat "regrete profunde", promisiuni de "investigatii urgente" si explicatii, potrivit carora ar fi fost aruncati fluturasi prin care familiile au fost avertizate sa paraseasca regiunea.
Atacurile israeliene asupra Libanului trebuie sa inceteze, fortele militare libaneze trebuie sa controleze regiunea din sudul tarii, Hezbollah sa isi inceteze existenta ca grupare paramilitara, iar viitoarele atacuri impotriva Israelului sa fie prevenite. Israelul ar trebui sa se retraga de pe teritoriul Libanului si sa elibereze detinutii libanezi. Insa premierul Ehud Olmert a respins ipoteza.
Acestea sunt sperante ambitioase, dar chiar si in cazul in care Consiliul de Securitate al ONU adopta si implementeaza o rezolutie care sa conduca la o astfel de solutie eventuala, nu va face decat sa "panseze" situatia. (...)
Nu va exista pace cu titlu permanent pentru nimeni din aceasta regiune turbulenta, cata vreme Israelul incalca principalele rezolutii ale ONU, politica oficiala americana si "foaia de parcurs" pentru pace, prin ocuparea pamanturilor arabe si prin oprimarea palestinienilor. (...) Un impediment major in realizarea unui progres il constituie politica ciudata a administratiei SUA in care dialogul asupra unor chestiuni controversate va fi extins doar sub forma unei recompense pentru comportamentul obedient, si nu va fi valabil pentru cei care resping asertiunile americane. Angajamentele directe cu Organizatia pentru Eliberarea Palestinei sau Autoritatea Palestiniana si cu Guvernul de la Damasc vor fi necesare daca se doreste ajungerea la acorduri solide. In caz contrar, exista riscul crearii unui arc si mai mare al instabilitatii care va cuprinde Ierusalimul pana la Berirut, Damascul, Bagdadul si Teheranul.
Popoarele Orientului Mijlociu merita sa se bucure de pace si dreptate, iar noi, cei care facem parte din comunitatea internationala, le datoram tot sprijinul de care au nevoie.
Jimmy Carter este fost presedinte al SUA si fondatorul Centrului non-profit Carter din Atlanta.
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: