Vestea-bomba despre ceea ce oficialii comunisti de la Havana numesc delegarea "temporara" a prerogativelor puterii de catre Fidel Castro, fratelui sau, Raul, a facut inconjurul Planetei, generand, in mod firesc, intrebarea: "Ce va fi Cuba fara Castro
Vestea-bomba despre ceea ce oficialii comunisti de la Havana numesc delegarea "temporara" a prerogativelor puterii de catre Fidel Castro, fratelui sau, Raul, a facut inconjurul Planetei, generand, in mod firesc, intrebarea: "Ce va fi Cuba fara Castro?". Obisnuit, de o viata sa fie numarul doi, in umbra fratelui mai mare, Raul, indiscutabil mai putin carismatic, mai putin instruit (n-a reusit sa obtina o licenta), mai putin popular, in sfarsit, mai putin pe toate planurile, decat Fidel, pare sa nici nu fie luat in calcul ca viitor sef de stat la Havana. Totusi, conform Constitutiei, ca vicepremier si ministru al Apararii, el este cel mandatat sa asigure conducerea tarii in cazul in care presedintele decedeaza ori se afla in incapacitate provizorie sau permanenta de exercitare a functiei. Prestatia lui Raul Castro, cel putin in primele trei zile de la preluarea "temporara" a carmei tarii a constituit o dovada clara ca fratelui mai mic al Comandantului Revolutiei ii lipseste vocatia de lider. Trei zile, Raul a stat, pur si simplu, ascuns, derutandu-si concetatenii obisnuiti, de 47 de ani de zile, cu omniprezenta lui Fidel. Televiziunile internationale au preluat de la televiziunea cubaneza - strict controlata, in Cuba, de altfel, ca tot ce tine de informatie sau de tendinta de dezregimentare, in aceasta tara - imagini cu omul de rand. Omul de rand, disciplinat, isi exprima, la televizor, increderea, mai mult, certitudinea ca revolutia va dainui. Asa a invatat. Cubanezul s-a nascut si a crescut cu Fidel Castro, cu discursurile sale-maraton, de ore intregi, cu figura sa impunatoare pe micile si marile ecrane, pe afise, pe prima pagina a manualelor (deja-vu) cu legendara sa uniforma militara, cu legendarul sau trabuc si cu barba sa patriarhala. Cei care, la inceputul epocii Fidel Castro, erau destul de mari pentru a-si aminti ca au trait si fara el nu-si pot aminti decat tot o dictatura, cea a generalului Batista. Iar cei si mai batrani sunt deja prea batrani ca sa mai vrea sa-si aminteasca ceva. Jumatate de veac din istoria Cubei poarta amprenta lui Fidel Castro. Deocamdata, nu se poate vorbi despre El Lider Maximo ca si cum n-ar mai fi. Informatiile despre "starea pacientului" sunt laconice si, spre linistea populatiei, un comunicat in numele presedintelui a informat ca acesta va avea nevoie de o perioada de refacere. Probabil cateva saptamani. Exista si varianta ca intervalul de convalescenta sa fie prelungit sine-die, asa cum s-a procedat, spre exemplu, in cazul ex-premierului israelian, Ariel Sharon. Dar, oricat ar putea fi pacaliti cetatenii Cubei sau oricat ar putea fi convinsi sa se prefaca, in mod tacit, pacaliti, Statele Unite si diaspora cubaneza isi manifesta, deja, pe fata, ingrijorarea in privinta epocii post-Fidel. Intr-o situatie ideala, odata cu iesirea Patriarhului de pe scena politica, ar trebui sa urmeze o revolutie democratica , sprijinita de cubanezii din exil, cei care au reusit sa fuga in America vecina, care i-a primit si i-a ocrotit, intrucat, la nevoie, puteau constitui o forta pentru debarcarea fortata a liderului comunist. E drept ca, in urma cu patru decenii, incercarea SUA de schimba garda la Havana cu ajutorul cubanezilor din exil, s-a inecat in Golful Porcilor, dar, se poate presupune ca de atunci diaspora cubaneza din Florida s-a mai organizat. Totusi, primele semnale dinspre Miami nu sunt de natura sa dea sperante in privinta sanselor unui pas decisiv spre democratizare. Cubanezii fac apeluri pentru formarea unui Guvern in exil, in timp ce americanii fac apeluri la cubanezii din interiorul si din afara granitelor statului comunist sa ramana fiecare unde se afla, pentru evitarea haosului. In mod normal, acest guvern in exil trebuia sa fie pregatit de multa vreme. Doar nu era un secret pentru nimeni ca, apropiindu-se de 80 de ani, Fidel Castro se apropia, in acelasi timp, de predarea stafetei, fiind muritor ca toti muritorii si supus, deci, legilor biologice obiective. Cat despre Statele Unite, n-ar fi trebuit sa se lase luate prin surprindere, tinand cont ca de 47 de ani, inlaturarea lui Fidel Castro de la conducerea Cubei figureaza ca tema permanenta in agenda Administratiilor americane. Si a ramas o tema nerezolvata. Fidel Castro i-a pacalit de la inceput, virand spre comunism imediat dupa instalarea la putere si dand rapid mana cu Moscova comunista sovietica. I-a pacalit, apoi, de 638 de ori, prin dejucarea tuturor tentativelor de asasinat gandite minutios, la Washington. Si in cazul (sa admitem) in care o revolutie democratica ar reusi, si in variantele nedorite in care la Havana ar continua dictatura comunista sau s-ar instaura haosul, tot ceea ce se va intampla in Cuba, multi ani de aici inainte, se va intampla in umbra lui Fidel Castro. Iar daca Raul Castro va conduce, va conduce in umbra lui Fidel Castro.
Despre autor:
