De mai bine de 15 ani, Alexandru Dumitrescu (foto) si sora acestuia incearca fara succes sa intre in posesia hotelului - restaurant Orizont din Slanic Prahova, care a fost construit de tatal lor in anii 1937-1938. Cu toate ca au notificat SC Slani
De mai bine de 15 ani, Alexandru Dumitrescu (foto) si sora acestuia incearca fara succes sa intre in posesia hotelului - restaurant Orizont din Slanic Prahova, care a fost construit de tatal lor in anii 1937-1938. Cu toate ca au notificat SC Slanic SA si primaria din localitate, in 1991 si 1992, sa nu vanda imobilul - care a fost preluat de stat prin rechizitionare, fara titlu valabil - deoarece il revendica, mafia locala a pus totusi mana pe el fara drept de apel. Desi initial Justitia le-a dat dreptate, Curtea de Apel Ploiesti si Inalta Curte de Casatie si Justitie i-au mai deposedat o data pe urmasii comerciantului Constantin Dumitrescu, determinandu-i pe acestia sa se adreseze CEDO. In varsta de 84 de ani, veteran de razboi si fost detinut politic, Alexandru Dumitrescu mai spera inca sa i se faca dreptate, desi sansele sale nu sunt foarte mari.
"Tatal meu, Constantin Dumitrescu, era negustor, comerciant din tata-n fiu. In anii 1937-1938 a construit in Slanic Prahova un magazin mare, cu parter si doua etaje. In aceeasi localitate mai avea o casa, care a fost ridicata initial de strabunicul, iar in apropierea orasului zece ha de teren agricol si 20 ha de padure, aceasta din urma suprafata reprezentand dota mamei mele primita de la parinti cu ocazia casatoriei. In anul 1948, la 31 ianuarie, imobilul a fost rechizitionat de Comisariatul de Politie al orasului, dupa ce regele fusese alungat din tara cu o luna mai devreme. Acolo a functionat un hotel si restaurant, iar pe urma a fost sediul Plasei Slanic. Pe noi ne-au facut pachet si, in 1950, ne-au deportat cu domiciliu obligatoriu in comuna Chichis, de langa Sfantu Gheorghe. De asemenea, ne-au fost confiscate si celelalte proprietati. Deportarea a fost ridicata in anul 1956. Pana atunci, am locuit intr-o casa amarata si vreau sa va spun ca mai multa intelegere am gasit la unguri decat la bestiile de romani", isi incepe Alexandru Dumitrescu drama familiei.
Arestat ca fiu de burjui
Alexandru Dumitrescu si-a lasat parintii in grija uneia dintre surori, celelalte doua fiind maritate la casele lor, si s-a angajat la Telefoane, in Bucuresti, cu ajutorul unui prieten. In 1956 a fost depistat ca fiu de burjui si, pentru ca vorbea cam mult impotriva regimului comunist, pana la urma a fost arestat, in acelasi an. A fost incarcerat la Aiud aproape doi ani, iar dupa eliberare s-a angajat la Ministerul Industriei Usoare, de unde a si iesit la pensie, de la Centrala de Pielarie si Incaltaminte, de pe dealul Dambovitei.
Familia a revenit in Slanic Prahova, dupa ridicarea deportarii si a locuit cu chirie la o ruda, pentru ca nu i s-a mai dat nimic inapoi.
"Banditul de Ion Iliescu n-a vrut sa dea mai mult"
"In anul 1991 am revendicat cele zece ha de teren agricol si primaria mi-a retrocedat doar 6,4 ha. Restul pamantului a intrat la apa. Mai tarziu am intrat in posesia a jumatate din padurea primita ca dota de mama, de la parintii ei, deoarece banditul de Ion Iliescu n-a vrut sa ne dea mai mult. Acum ar urma sa fim despagubiti cu celelalte zece ha de suprafata impadurita cu actiuni la Fondul Proprietatea.
Pe Legea nr. 10/2001 am notificat primaria si alte autoritati ca sa ni se retrocedeze restul proprietatilor si au inceput procesele. Am castigat la judecatorie, la Tribunalul Prahova si la Curtea de Apel Ploiesti, prin decizie irevocabila. In aceasta situatie a intrat pe fir avocatul diavolului, Mirela Serbaniuc, fosta judecatoare la Curtea de Apel Ploiesti, care a blocat Decizia irevocabila nr. 1221/2002 a Curtii de Apel, prin care mi se recunostea calitatea de mostenitor al tatalui meu si urma sa fiu pus in posesia bunurilor care au apartinut acestuia. Avocata a facut o cerere de revizuire, iar fostii ei colegi i-au aprobat-o urgent, ca doar fusesera colegi de serviciu", mai spune Dumitrescu.
"N-am primit vreun leu de la nimeni"
Fostul magazin, actual hotel - restaurant Orizont a ajuns in timp in proprietatea SC Slanic SA. Pe urma, prin cateva inginerii financiare, a intrat in patrimoniul SC Valdor SA, firma privatizata prin metoda MEBO si controlata de familia Morcovescu, care a acaparat mai multe obiective in Slanic. "Eu am avertizat, inca din 1991 si 1992 ca nu au dreptul sa hotarasca soarta imobilului, intrucat il revendic. Cu toate astea, Morcovescu m-a lasat fara hotel, cu complicitatea primariei si a justitiei romane. Dupa anul 2000, situatia lasata de avocata Serbaniuc a fost preluata de avocatul Viorel Culcea, provenit tot din judecator la Tribunalul Prahova, iar prin Decizia nr. 693/2004 a Curtii de Apel Ploiesti, judecatorul Corneliu Mihalcescu a facut o afirmatie mincinoasa, precum ca am dreptul doar la unele despagubiri, care, de altfel, mi-ar fi fost acordate. Ceea ce este o minciuna sfruntata. Nici pana la aceasta ora n-am primit vreun leu de la nimeni, iar acele despagubiri in suma de vreo 251 de milioane de lei ar fi trebuit sa fie acordate pentru casa in care locuiam in Slanic si anexele gospodaresti, ridicate de strabunicul nostru, si nu pentru hotelul - restaurant Orizont", isi mai aminteste Dumitrescu.
"Ca sa-mi gasesc dreptatea m-am adresat CEDO"
Dumitrescu a facut recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar presedintele de instanta Ilie Zarafiu i l-a respins, fara a se apleca prea mult asupra inscrisurilor din dosar. Altfel ar fi putut observa ca hotelul Orizont a fost ridicat de Constantin Dumitrescu, cuvenindu-se mostenitorilor legali ai acestuia.
"Nu concep ca munca parintilor mei de-o viata, din care a rezultat imobilul ce-l revendic ca mostenitor, sa ajunga pe mana familiei Morcovescu, care a acaparat toate valorile orasului Slanic Prahova, infiintand firma SC Valdor SRL, continua petitionarul. Inca din anul 1990 a acaparat Complexul Balnear - o unitate dotata cu instalatii moderne pentru tratarea bolilor reumatismale, construita de Sindicatul Agricultorilor al cooperatorilor, in anii '70 -, Muntele de Sare, monument al naturii unic in Europa, Grota Miresei, Baile Baciului si Baia Rosie. De aceste afaceri murdare nu este straina nici conducerea Primariei Slanic din acea perioada. Ca sa-mi gasesc dreptatea m-am adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, la 15 aprilie 2004 si astept raspunsul lor, dupa ce am mai revenit cu cateva documente ce mi-au fost solicitate ulterior primei mele interventii, inclusiv ultima decizie mincinoasa a ICCJ semnata de judecatorul Corneliu Mihalcescu", a conchis mostenitorul.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.