care au masini proprii nu le folosesc, pentru ca le rup in gropi si hartoape sau raman impotmoliti in noroaie. O rata din care curg tablele circula o data pe zi cu ajutorul inimosilor cetateni care coboara sa o impinga de cate ori este nevoie.
care au masini proprii nu le folosesc, pentru ca le rup in gropi si hartoape sau raman impotmoliti in noroaie. O rata din care curg tablele circula o data pe zi cu ajutorul inimosilor cetateni care coboara sa o impinga de cate ori este nevoie. Dupa `90 au aparut primele semne ale desteptarii simtului civic. Cum totul era centralizat, oamenii s-au mobilizat sa vina la Bucuresti pentru a obtine fonduri ca sa repare drumul. Au strans din sat o putinica de branza, patru curcani, o vadra de tuica buna de pruna si alte cateva mizilicuri, fructe si legume. In Capitala au facut transferul dintr-un portbagaj intr-altul, nu fara a primi ceva in schimb. S-au intors de la ministere cu hartia aprobata. Peste cateva saptamani au aparut niste muncitori cu ceva utilaje, care au asfaltat vreo 300 de metri in mijlocul satului, dupa care si-au luat lopetile si nu i-a mai vazut nimeni pana in ziua de azi. Apoi, a inceput nebunia cu retrocedarile de terenuri, mai ales forestiere. Abia reimproprietariti, oamenii au constatat repede ca padurile lor erau taiate noaptea de camandouri neidentificate, dar puteau sa vada ziua bustenii in camioanele grele care curgeau unul dupa altul stricand si mai rau drumul. Au incercat sa-si pazeasca padurile, dar multi au fost batuti de hoti si au renuntat. Unii au vandut pe la firme, la preturi de nimic, doar-doar se vor alege cu ceva.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.