Haifa e un simbol de convietuire in Orientul Mijlociu

L-am cunoscut pe scriitorul Sami Michael la Neptun, in toamna lui 2004, la Festivalul "Zile si nopti de literatura". Prietenos, deschis, avid sa cunoasca, sa inteleaga tot ce se intampla in acele zile, raspundea prompt, fara ezitari intrebarilor, avea un zambet permanent pe buze si parea ca se bucura de fiecare moment al intalnirii cu zecile de scriitori romani si straini aflati in acel moment acolo. A fost prezentat ca unul dintre cei mai importanti prozatori israelieni, dar abia in acest an a putut fi citit in Romania, prin traducerea romanului: "O iubire in Bagdad" (editura All), prima lui aparitie pe piata noastra de carte. Vor urma cu siguranta si altele, pentru ca Sami Michael, autor tradus in toata lumea, are un destin de exceptie, pe care il evoca si-l rememoreaza in cartile lui, cu mare patrundere si har scriitoricesc. Au trecut sase decenii de cand a parasit Bagdadul natal stabilindu-se definitiv in Israel si scriindu-si cartile in limba ebraica, intr-un loc care-i este cel mai drag de pe pamant: Haifa. Cand scriam intrebarile, acum mai bine de o luna, acest scriitor pacifist nu banuia ca tocmai orasul care-i este atat de drag va fi tinta unor atacuri, in care vor muri oameni nevinovati, cum nu banuia ca, si de partea cealalta a baricadei vor muri, de asemenea, multi oameni nevinovati. Din fericire, literatura este straina cruzimii razboaielor. Din pacate, insa nu le poate stavili!
Sami Michael, am citit de curand "O iubire in Bagdad", romanul tradus recent de Editura "All". O carte minunata, plina de misterioasele culori si miresme, ale unui spatiu cultural stravechi.
Iti multumesc foarte mult pentru aprecierea pozitiva asupra romanului meu "Dragoste la Bagdad". Acest lucru ma emotioneaza profund, mai ales ca este prima mea carte tradusa in limba romana.
Ce a insemnat/inseamna pentru cultura Israelului, imigrantii veniti din toata lumea, din toate culturile?
Israel este o tara care absoarbe pe cei veniti din toata lumea. Fiecare nou val si-a lasat amprenta asupra cizelarii culturii israeliene, imbogatind-o. Scriitorii stabiliti aici si-au adus cu ei amintirile si profilul lor intelectual si de aceea literatura israeliana e unica in felul ei si (nota-bene!), inca nu a primit caracterul ei teritorial definitiv. Nu ne putem insa eschiva de la faptul ca Israelul e un stat aflat in conflict permanent si violent cu vecinii sai. Aproape la 8 ani odata, izbucneste un razboi sau o intifada intre el, lumea araba si poporul palestinian. Fara nici o umbra de indoiala ca acest fapt influenteaza modelarea literaturii israeliene.
In aceasta lume atat de diversa diferentele de cultura sunt totusi vizibile?
Fireste ca in Orientul Mijlociu diferentele de cultura sunt importante. Exista un curent care doreste sa promoveze o cultura legata intr-un mod absolut de cultura apuseana dezvoltata a Europei si a Americii si exista un curent care incearca sa creeze punti culturale intre statul israelian si cultura popoarelor care il inconjoara. Deci lupta intre cele doua curente si situatia de razboi prelungit au o influenta covarsitoare asupra literaturii israeliene. Cu regret trebuie sa remarc ca acel curent care promoveaza o cultura legata de cea occidentala este cel dominant in literatura israeliana, iar lumea care inconjoara Israelul este prea putin reflectata si cunoscuta in literatura noastra sau este prezentata ca o lume dusmanoasa si periculoasa. Aceasta conceptie poate imprima dupa mine, o mentalitate conservativa literaturii noastre. Eu cred ca o parte din literatura israeliana cunoscuta in lume trece prin sita ideologica a acestei conceptii.
Si totusi, ce este cu adevarat nou, in momentul asta, in literatura?
Se simte o adiere proaspata prin faptul ca numarul femeilor care au intrat in taramul creativ al literaturii este in crestere. In urma cu 20 de ani, de exemplu, contributia femeilor in literatura ebraica era foarte redusa si asta, si din cauza conflictelor nationale si ideologice. Astazi, lucrul asta a fost depasit.
Sunteti un prozator pentru care "povestea" are o mare importanta.
Ma numar, intr-adevar, printre scriitorii care cred ca "povestea" detine locul central al unui roman, "poveste" cu care cititorul se poate identifica. Exista scriitori care promoveaza mode noi in felul de a scrie si care renunta la rolul ei in roman. Aceste mode sunt insa trecatoare, pentru ca nu corespund cerintelor elementare ale majoritatii cititorilor. Structura unui roman nu seamana cu scrierile academice sau cu poezia moderna. Personajul principal al romanului si intamplarile sale formeaza sufletul oricarei creatii literare.
Locuiti in Haifa, oras despre care s-a scris foarte mult si care este comparat cu Neapole, pentru farmecul geografic aparte..
Este o asemanare uluitoare intre Neapole si Haifa, ambele orase fiind foarte frumoase, avantajate de pozitia geografica similara: o imbinare intre munte si mare. Haifa si imprejurimile ei reprezinta una din putinele regiuni din Orientul Mijlociu, care ramane verde in toate zilele anului, in timp ce restul regiunii este o regiune de desert sau jumatate desert, care devine galbena si plictisitoare o buna parte a anului. Dar inafara de asemanarea geografica, intre Neapole si Haifa, exista in Haifa (oras in care am ales sa locuiesc acum cincizeci de ani), ceva special, care nu exista in nici un alt loc din lume, care se afla intr-o regiune de conflict. Este bine stiut ca Orientul Mijlociu serveste drept scena a unui conflict violent in care se ciocnesc religii, populatii minoritare, nationalitati, limbi diferite. Aceasta e o regiune de razboaie si conflicte politice. Pe parcursul vietii mele pline de schimbari am locuit si am vizitat sute de localitati in aceasta regiune. Peste tot era acelasi tablou: garduri de sarma ghimpata, flancau strazile si chiar aleile. In orice loc, peste tot!. Nu din patriotism local, spun ca in ochii mei Haifa difera. Este ceva special in aerul acestui oras. Poate ca asta se datoreste privelistii fermecatoare a muntelui verde si a marii atat de albastre. Poate si fiindca din inaltimea orasului poti privi inspre trei tari: Israel, Liban si Siria. Poate si fiindca in acest oras populatiile de religii diferite traiesc intr-o convietuire pasnica rara. La inceputul drumului meu in Israel, am locuit intr-un cartier arab, plin de farmec si mai tarziu am dedicat acestui cartier actiunea a trei romane. Unul dintre ele se numeste "Trompeta din Vadi", vadi insemnand vale in limba araba. Prin acest roman tradus in engleza, olandeza, germana, italiana si franceza, numele acestei "Vadi" din orasul Haifa s-a raspandit in toata lumea.
Beit Hagefen, cartierul Haifei care se afla langa intrarea la Vadi Nisnas, da cetatenilor israelieni si in special tineretului, oportunitatea sa asculte un glas diferit de cel al extremismului religios. Acolo locuitorii descopera ca frumusetea existentei umane, consta in intelegere si ca este loc sub soare pentru toate credintele, ca exista destul spatiu pentru a acorda onoare vietii omului. In Haifa muezinii moscheelor nu isi cheama credinciosii cu amplificatoare si cu voci puternice; clopotele bisericilor rasuna melodic si nu foarte puternic, sofarele care se aud din sinagogi sunt, de asemenea, de o tonalitate moderata si nu exista nici o atmosfera de religiozitate agresiva. Cand va veni insfarsit pacea mult visata, orasul Haifa va fi capitala pacii. Nu exista alt oras in Israel ca Haifa,-ea apartine tuturor si totodata pastreaza si respecta particularitatile fiecaruia. Acest fapt face ca in Haifa sa se poarte in permanenta un dialog de convietuire reusita intre evrei si arabi, intre locuitorii vechi si cei nou veniti, intre cei originari din Apus si cei originari din Rasarit. Haifa este un oras deschis in toate directiile, e un simbol de convietuire in Orientul Mijlociu si de aceea eu recomand tuturor vizitatorilor din Romania sa nu ocoleasca acest oras si, in special Vadi Nisnas, locul in care se petrece cum spuneam actiunea romanului meu, "Trompeta din Vadi".
Sami Michael, ce stiti despre literatura romana?
Din pacate, nu se traduc destule carti in ebraica, pentru a putea fi la curent cu creatia literara din Romania. De doua ori am facut vizite in Romania si am fost impresionat de activitatea intelectuala complexa a tarii, care formeaza un fel de punte intre Europa si Asia si serveste drept spatiu de intalnire a diverselor culturi. Nu am nici o indoiala ca s-au creat opere literare care ar trebui traduse in limba ebraica si acest lucru poate fi o provocare pentru toti cei care poseda bine cele doua limbi.
Ce autori v-au facut sa va umpleti de energii scrisul, gandirea artistica?
Nu pot sa citez un anume scriitor, pot insa mentiona pe marii scriitori ai Secolului 19, care m-au influentat cel mai mult. Eu cred ca fiecare scriitor se hraneste din cateva izvoare pentru a-si scrie opera. Asa cum in alimentatia noastra nu ne bazam numai pe paine sau pe o singura sursa de energie, asa se intampla si in literatura. Eu nu accept apartenenta voita, fortata, planificata, la un curent literar anumit, fara nici un alt drum de urmat. Eu cred ca fondul cultural al fiecaruia dintre noi este un izvor de scriere. De asemenea, experienta de viata are o importanta covarsitoare asupra felului de a scrie.
A fost Irakul natal, loc stravechi de cultura, o sansa?
Am avut norocul sa ma nasc si sa cresc in Irak. La varsta de 23 de ani am ajuns in Israel. Araba e limba mea materna in care am scris ca jurnalist in Irak. Cand am inceput sa scriu literatura, totul s-a petrecut in ebraica. De aproape 60 de ani traiesc in Israel si toate cartile sunt scrise in ebraica. Eu am supt la doua culturi - araba si ebraica - si acest lucru m-a imbogatit intelectual, putand astfel sa primesc si bagajul spiritual al culturii occidentale.
Sunteti pentru "autofictiune" in proza, ea constituind principala sursa in ceea ce scrieti.
"Autofiction" este una din cauzele de inmultire a numarului de scriitori, a infloririi lor, a faptului ca se poate pastra prospetimea scrisului, chiar la o varsta inimaginabila, fata de acum o suta de ani, cand durata vietii era mai mica. Probabil ca si curentele, scolile literare diferite, ca postmodernismul, de exemplu, dau mari posibilitati de exprimare.
Situatia politica nesigura din Israel influenteaza bineinteles literatura!
Lipsa stabilitatii politice, conflictele indelungate si ura intre popoare sunt destructive si au urmari in cultura, in general. De mai multe sute de ani Orientul Mijlociu nu a cunoscut linistea. Un fenomen deloc imbucurator este ca literatura scrisa de evreii care traiesc in afara Israelului si de arabii care traiesc in Europa sau in America este superioara celei scrise In Orientul Mijlociu.
Un Saul Below, un Primo Levi, Imre Kertesz, se bucura de renume international...
Amos Oz, Sami Michael, (numai din cei pe care i-am citit), sunteti scriitori israelieni tradusi in toata lumea! Amos Oz a candidat si la Premiul Nobel, doi ani la rand...
Da, dar literatura are nevoie si de liniste sufleteasca: "Cand tunurile vorbesc, muzele tac". E adevarat, niciodata nu au amutit muzele In Orientul Mijlociu, dar au trebuit sa vorbeasca in soapta, in loc sa vorbeasca cu voce tare. Au fost dese evadari din tensiunea cotidiana, pentru aflarea linistii.
Se citeste literatura in Israel?
Da, se citeste multa literatura locala si straina. In fiecare zi se tiparesc aproximativ zece carti, care se vand in cateva mii de exemplare. Sunt carti care ajung la tirajul de 150.000 mii de exemplare.
Mi se pare un tiraj fabulos! La noi multe manuale nu ating asemenea tiraje.
Aceasta e o oaza in desertul razboaielor, mai ales ca e vorba de o tara atat de mica. Fiecare Targ de Carte se transforma intr-o sarbatoare populara, surprinzatoare. Publicul e variat si imigrantii sunt fideli limbii lor materne si astfel, vei gasi in Israel cititori de limba romana, rusa, engleza s.a.m.d. si librariile propun cititorilor israelieni aflati acolo, carti in limbi diferite. Si literatura de copii infloreste, si, e un mare numar de scriitori care scriu pentru copii.
Ce carti asteapta circuitul prin alte limbi?
Ultima mea carte, "Porumbei in Trafalgar", este tradusa acum in araba. In urma cu zece ani, in Egipt a fost tradusa cartea mea "Victoria" si asta m-a emotionat profund. In prezent, am tiparit-o din nou in limba araba, a 2-a editie, intr-o editura germana. Directorul acelei edituri este arab-irakian ce traieste in golut in Germania.
"Victoria" e o carte despre o tanara femeie din Irak, ce emigreaza apoi in Israel.
De cand nu ati mai fost in Irak?
Din 1948, de cand l-am parasit, nu m-am reintors acolo. Se poate spune ca romanul meu "Victoria", care se gaseste acum in librarii la Bagdad, precede posibila mea vizita in tara natala.
Traducerea raspunsurilor din ebraica: Riri Sylvia Manor

---

Despre autor: