Libanul, barometrul tensiunilor in Orientul Mijlociu

De-a lungul istoriei ultimilor 100 de ani, dar mai ales dupa crearea statului Israel in 1948, Libanul a devenit o zona in care se manifestau disensiunile intre state arabe sau grupari de state, in care se reglau conturi intre diferite grupari paramilitare sau teroriste, si in care marile puteri sau diferite alte puteri, incercau sa-si puna in practica politica specifica intereselor lor in Orientul Mijlociu. Astfel, situatia din Liban a indicat cu precizia unui barometru nivelul de tensiune din Orientul Mijlociu. Uneori aceste "descarcari" ramaneau circumscrise la teritoriul libanez, dar de cele mai multe ori s-au dezvoltat in afara acestuia. "Incalzirea" situatiei din Orientul Mijlociu s-a manifestat in Liban prin semnalul dat de asasinarea fostului prim-ministru Rafik Hariri in 2005, retragerea trupelor siriene din aceasta tara, la presiunea comunitatii internationale si, mai ales, a SUA, fiind un episod care nu putea sa ramana fara urmari, mai ales avand in vedere situatia din teren.
Libanul a fost si este propice unor astfel de confruntari si ca urmare a mozaicului de confesiuni prezente pe teritoriul sau si in cadrul carora fiecare din partile implicate si-a cautat, si gasit, sustinatori, unii dintre acestia fanatici.
Pe de alta parte, Libanul, supranumit si Elvetia Orientului, nu numai ca urmare a frumusetii deosebite a peisajului si ofertei turistice, dar si a expertizei de care dispune in domeniul bancar, incepuse drumul catre recastigarea pozitiei de centru financiar-bancar si comercial, dupa lunga perioada de razboi civil (1975-1990) si reconstructie din ultimele decenii, putand deveni un concurent important pentru alte centre din zona, inclusiv Israelul.
Apoi, in ziua de 12 iulie 2006, dupa surse israeliene, la ora locala 09.05, Hezbollah a lansat un baraj de proiectile GRAD si bombe de aruncator asupra unei pozitii israeliene, dupa care luptatori ai formatiunii au patruns 200 m in Israel si au atacat, cu rachete antitanc, doua autovehicule israeliene de patrulare de tipul Humwee. Operatiunea a fost denumita "Thruthful Promise" (Promisiunea reala).
Dupa alte surse, fireste arabe, patrula israeliana a fost atacata pe teritoriul libanez. Avand in vedere situatia neclara a liniei de frontiera dintre cele doua tari, adevarul este si mai greu de stabilit.
Confruntarile incepute la 12 iulie 2006 si ale caror conditii exacte nu sunt cunoscute clar decat de cei nemijlocit implicati in evenimentele soldate cu uciderea a opt militari, ranirea a inca cinci si capturarea altor doi militari israelieni de catre luptatori Hezbollah, au cunoscut o escaladare, care demonstreaza ca cel putin una dintre parti era pregatita pentru o asemenea evolutie.
Obiectivele partilor
Israel: actiunea de raspuns a Israelului s-a numit initial "Just Reward" (Razbunarea meritata), apoi "Change of Direction" (Schimbarea de obiectiv). In fapt, asa cum s-a intamplat si in cadrul operatiunii lansate in Gaza "Ploile verii", Israelul si-a stabilit ca obiective strategice, probabil, urmatoarele:
l eliminarea amenintarilor cu bombardarea zonei de nord a Israelului de catre Hezbollah;
l neutralizarea si eventual nimicirea componentei militare a Hezbollah;
l distrugerea infrastructurii si pozitiilor fortificate ale Hezbollah din sudul Libanului, nimicirea arsenalului de rachete si artilerie al gruparii;
l scaderea popularitatii Hezbollah in randul populatiei civile din sudul Libanului si eventual crearea unei reactii anti-Hezbollah in randul acesteia;
l determinarea conducerii politice si a armatei libaneze de a interveni pentru dezarmarea Hezbollah;
l provocarea Siriei sa ia masuri de sprijin militar direct in favoarea Hezbollah in scopul crearii unui pretext pentru lovirea acesteia si extinderea astfel a conflictului;
l demonstrarea superioritatii militare a Israelului fata de orice alti adversari din Orientul Mijlociu in scopul descurajarii acestora
Iran:
l provocarea de pierderi Israelului si demonstrarea faptului ca teritoriul israelian poate fi lovit in adancime;
l cresterea popularitatii Hezbollah si a influentei acestei organizatii in randul siitilor libanezi, mai ales in mediile sarace, ca aparator al "cauzei musulmane si arabe" in fata Israelului;
l folosirea acestui conflict in scopul deturnarii, chiar si temporare, a atentiei opiniei publice internationale de la programul Teheranului de inarmare nucleara;
l consolidarea pozitiei sale in Liban si reimplicarea Siriei in problema libaneza, ca principal aliat al sau;
l sporirea prestigiului sau in randul tarilor musulmane
Siria:
l compromiterea actualului guvern libanez in fata populatiei sale;
l determinarea puterii libaneze sa apeleze la sprijinul Siriei in vederea solutionarii conflictului;
l folosirea negocierilor indirecte ce vor avea loc pentru solutionarea conflictului in scopul unei mai bune pozitionari la eventuale tratative viitoare cu Israelul;
l mentinerea sub influenta politica a Libanului si eventuala revenire a trupelor siriene in aceasta tara, chiar si in cadrul unei forte internationale (vezi situatia Fortei Arabe de Descurajare - FAD din timpul razboiului civil libanez);
l demonstrarea in fata comunitatii internationale, mai ales SUA si Israelului, ca este un partener important in solutionarea oricarei crize din Orientul Mijlociu
Hezbollah:
l mentinerea statutului de singura forta capabila sa loveasca Israelul din Liban;
l cresterea prestigiului politic in Liban in scopul asigurarii unei prezente mai puternice in viata politica libaneza;
l demonstrarea fortei si puterii sale de a lovi Israelul, in pofida diferentelor tehnologice si de forta existente intre cele doua parti; atragerea Israelului intr-o lupta de uzura in sudul Libanului;
l ralierea la actiunile Hamas din teritoriile palestiniene autonome, chiar daca aceasta nu va duce la scaderea presiunii militare israeliene in Cisiordania si Gaza;
l justificarea sprijinului logistic, material si financiar oferit de Siria si Iran, in scopul sprijinirii atingerii unor obiective convergente in Liban si lumea araba;
l obtinerea unui schimb de prizonieri avantajos, asa cum a mai reusit in anul 2000;
Pozitia si interesele actorilor internationali
SUA: nu isi vor schimba pozitia fata de Israel, cel mai important aliat strategic in Orientul Mijlociu. Intarzierea turneului secretarului de stat american in zona are ca scop tocmai acordarea de timp Israelului pentru a-si atinge cat mai multe din obiectivele strategice propuse. Va insista pentru dezarmarea Hezbollah si eliberarea militarilor israelieni detinuti. Planul de pace pe care il va propune nu va duce la solutionarea definitiva a conflictului si nici al situatiei generale din Liban, desi doreste sa-si mareasca influenta in aceasta tara, chiar in detrimentul UE.
Uniunea Europeana: incearca sa foloseasca buna pozitionare a Frantei, Germaniei si, mai ales, a Italiei, in scopul demonstrarii faptului ca este un jucator international important in Orientul Mijlociu. UE condamna replica disproportionata a Israelului in Liban, cea mai puternica pozitie in acest sens fiind luata de Spania. Nu este in masura sa determine o solutie durabila a situatiei din Liban, desi probabil va fi principalul beneficiar al noilor eforturi de refacere a infrastructurii libaneze distruse.
Rusia: va accentua posibilul sau rol in zona, cautand sa intareasca pozitia Siriei. Va urmari sporirea exportului sau de armament si tehnica militara in zona.
Arabia Saudita: aliat important al SUA si cu teama pentru cresterea influentei siite in zona, se va mentine intr-o pozitie ambigua, condamnand Israelul si, in acelasi timp, neaproband integral actiunile Hezbollah, ale Iranului si eventual Siriei. De asemenea, Iordania si Egiptul au criticat Hezbollah pentru periclitarea intereselor arabe.
Iran, Siria, Maroc si Yemen s-au declarat sprijinitori ai Libanului si ai Hezbollah.
Liga Araba: va adopta masuri de condamnare a Israelului si de solicitare imediata a incetarii focului, care vor ramane mai mult proteste diplomatice si mai putin actiuni active. Nu va reusi sa-si aduca o contributie la solutionarea situatiei din Liban si extinderea suveranitatii nationale pe intreg teritoriul libanez.
ONU: tributara mecanismului sau de functionare, mai ales in cadrul Consiliului de Securitate, care in ultimii 60 de ani, nu a reusit sa solutioneze durabil situatia din Orientul Mijlociu, va adopta rezolutii care nu vor contribui hotarator la pacea Libanului. Eforturile vor fi concretizate mai mult in solutionarea problemelor umanitare si a persoanelor deplasate. In sudul Libanului, ONU dispune de contingentul UNIFIL (Forta Interimara a Natiunilor Unite in Liban), prezenta pe teatrul de actiuni din martie 1978 si pana in prezent. Condusa de generalul maior Alain Pellegrini (Franta) are efective de 1991 de militari. Mandatul acesteia, prelungit prin Rezolutia CS ONU 1665/31.01.2006, expira la 31 iulie si va fi cu siguranta prelungit. De asemenea, in zona inaltimilor Golan este dislocata UNDOF (Forta de Observatori pentru Dezangajare a Natiunilor Unite), comandata de generalul-locotenent Bala Nanda Sharma (Nepal) cu 1.033 militari, prezenta in teatru din mai 1974.
Ce este Hezbollah?
Aceasta organizatie s-a constituit in 1984 (dupa alte surse in 1982) ca raspuns la invazia israeliana in Liban. De fapt, in 1982 se pun bazele infiintariii acestei organizatii prin sosirea in Siria a unor efective ale Pasdaran (Armata Gardienilor Revolutiei Islamice din Iran), carora statul sirian le pune la dispozitie baze de antrenament pentru adeptii libanezi intr-o zona muntoasa din apropierea frontierei siriano-libaneza. Hezbollah s-a format din unirea a trei miscari - Partidul Da'wa Islamic (creat in 1956 in Irak, in jurul lui Mohammad Baker Al Sadr), curentul islamist din cadrul miscarii libaneze Amal, unii militanti ai rezistentei palestiniene si, intr-o mai mica masura, din elemente de stanga libaneze. Hezbollah s-a angajat in prima linie de lupta impotriva ocupantului israelian in sudul Libanului, propagand initial cu mare fervoare ideea instaurarii unei republici islamice dupa conceptele komeiniste, pentru ca apoi sa se adapteze la realitatile geopolitice ale Libanului, fara insa a renunta oficial la acest obiectiv (care i-ar fi atras si intreruperea importantului ajutor din partea Iranului). In filosofia organizatiei, Israelul si Statele Unite sunt inamicii principali, la care se adauga toate simbolurile lumii occidentale care au patruns in societatile musulmane. Liderii religiosi ai organizatiei joaca un rol primordial, iar Fatwa emise de ghidul spiritual al miscarii Mohammad Hussein Fadlallah sunt urmate fara replica.
Secretarul General al Hezbollah, Hassan Nasrallah, a declarat in discursurile sale ca "ne indreptam... spre sfarsitul si eliminarea Israelului din regiune" si ca "sloganul grupului este si va continua sa fie moarte Americii".
Hezbollah are o influenta importanta in sudul Libanului, accentuata dupa retragerea Israelului in luna mai 2000, precum si in valea Bekaa. Dezvoltandu-si intr-un fel original activitatea politica in randul comunitatii siite libaneze, Hezbollah a cautat sa-si atraga si mai mult sprijinul populatiei, prin promovarea unor politici sociale care a dat rezultate deosebite in acest sens. Hezbollah a infiintat centre de sanatate, comerciale, ofera diferite servicii publice, intreprinderi, in mod special pentru populatia cu venituri mici sau defavorizata, a acordat alte diferite forme de sprijin financiar, care au dus la cresterea popularitatii organizatiei. Activitatea politica s-a concretizat in obtinerea unor locuri in parlamentul libanez incepand cu 1992 (circa 10%), iar la ultimele alegeri parlamentare din 2005 Hezbollah a obtinut 23 de locuri (din 128),fata de opt la alegerile anterioare. Astfel Hezbollah a devenit o constanta ce nu poate fi neglijata in politica libaneza. In guvernul libanez, constituit in urma acestor alegeri, Hezbollah dispune de trei ministri (doi membri ai organizatiei, iar al treilea sprijinit politic).
Organizatia si-a indreptat atentia si spre dezvoltarea unei retele proprii mass-media. Postul de televiziune al Hezbollah, Al-Manar (Farul), inregistreaza o crestere de audienta nu numai in Liban, dar si in lumea araba, fiind transmis prin satelit si receptionat in mai multe tari. Dintre organele de presa ale Hezbollah mentionam: "Al Sabil" (Calea), "Al Bilad" (tara), "Al Ahd" (Juramantul) sau "Nour Al Islam" (Lumina Islamului). Dintre posturile de radio detinute sau controlate de Hezbollah putem mentiona: "Al Salam" (Pacea), "Vocea saracilor", "Vocea Luminii" si "Vocea Credintei".
Activitatea gruparii este considerata terorista de catre SUA din luna octombrie 1997.
Activitati: Hezbollah este cunoscut sau suspectat de implicarea in numeroase operatiuni teroriste anti-americane si anti-israeliene, inclusiv atacuri sinucigase cu camionete impotriva Ambasadei SUA, a unitatilor de infanterie marina din Beirut in anul 1983 si a unei constructii anexe a Ambasadei SUA din capitala libaneza, in septembrie 1984. Trei membri ai Hezbollah - Imad Mughniah, Hassan Izz-al-Din si Ali Atwa - sunt pe lista FBI, cu cei mai cautati 22 de teroristi, pentru deturnarea, in 1985, a avionului TWA - Zborul 847, actiune in care a fost ucis un scafandru din marina americana. Alte elemente ale grupului sunt responsabile de rapirea si retinerea unor cetateni americani si occidentali in Liban in anii 1980. De asemenea, Hezbollah a atacat Ambasada Israelului in Argentina in 1992 si Centrul Cultural Israelian din Buenos Aires, in 1994. In toamna anului 2000, membri ai Hezbollah au capturat trei soldati israelieni la fermele Shaba. In acelasi an, a revendicat rapirea cetateanului izraelian Elchanan Tannenbaum, colonel in rezerva israelian, consultant pe langa doua firme electronice si de comunicatii militare importante din Israel - Tadiran si Rafael. In 2003, Hezbollah parea sa-si faca simtita prezenta in Irak, dar pentru moment activitatile organizatiei in aceasta tara sunt limitate.
Efective: fortele militare sunt denumite Rezistenta Islamica si numara circa 3000 de combatanti bine instruiti si inarmati de catre Siria, cu sprijin financiar, logistic si material iranian. Dotarea si posibilitatile militare vor fi prezentate in capitolul urmator. Dispune si de cateva zeci de mii de suporteri.
Locatie/Zona de operatii: gruparea opereaza in suburbiile sudice din Beirut, Valea Bekaa si sudul Libanului. Exista celule Hezbollah in Europa, Africa, America de Sud si de Nord si Asia.
Sustinere externa: Hezbollah primeste sprijin financiar, politic, diplomatic, organizational, facilitati pentru instructie, arme si explozivi din Iran, si sustinere politica, diplomatica si logistica din Siria. Organizatia este sustinuta financiar de oameni de afaceri si simpatizanti din lumea intreaga, dar mai ales de o parte din diaspora libaneza. Exista organizatii Hezbollah in teritoriile palestiniene autonome, Iran si Turcia.
Actiuni desfasurate si rezultatele acestora
Inceput in dimineata zile de 12 iulie 2006 si aflat in desfasurare, conflictul poate fi, deocamdata, impartit in trei etape:
A. Declansarea si raspunsul in ziua de 12 iulie 2006
B. Extinderea represaliilor israeliene asupra intregului teritoriu libanez si replica Hezbollah prin atacuri cu rachete in adancimea teritoriului israelian (incepand cu 13 iulie 2006)
A. Declansarea si raspunsul in ziua de 12 iulie 2006
In dimineata zilei de 12 iulie la ora locala 09.05, Hezbollah a lansat un atac de diversiune cu rachete Grad si bombe de aruncator asupra unei pozitii israeliene. O echipa Hezbollah ar fi patruns apoi pe teritoriul izraelian si a atacat doua autovehicule blindate Humvee, omorand trei militari israelieni si luand prizonieri alti doi (Ehud Goldwasser si Eldad Regev, ambii rezervisti concentrati, aflati in ultima zi de satisfacere a serviciului militar). Un tanc izraelian Merkava II a incercat sa urmareasca fortele Hezbollah, dar a fost distrus de o incarcatura exploziva improvizata, toti cei patru membri ai echipajului fiind omorati. In incercarea de a recupera corpurile acestora, a mai murit un soldat israelian. In total, pierderile israeliene au fost de 8 morti, 5 raniti si 2 prizonieri, in cadrul operatiunii Hezbollah denumita "Thruhful Promise" (Promisiunea reala).
Replica israeliana a venit in cadrul operatiunii "Just Reward" (Riposta meritata), executata de catre aviatia israeliana, prin bombardarea unor poduri si alte obiective de infrastructura in sudul Libanului, actiuni soldate cu 55 de civili libanezi morti si distrugeri materiale importante.
B. Extinderea represaliilor israeliene asupra intregului teritoriu libanez si replica Hezbollah (incepand cu 13 iulie 2006)
Premierul israelian Ehud Olmert declara ca atacul Hezbollah este un "act de razboi" iar Libanul "va fi primi o replica dureroasa", la care seful de stat major al armatei israeliene Dan Halutz adauga amenintarea: "daca militarii capturati nu sunt inapoiati, vom aduce Libanul in starea de acum 20 de ani" (referire la distrugerile provocate de razboiul civil). Astfel, operatiunea israeliana se transforma in "Change of Direction" (Schimbare de obiectiv), au loc concentrari de rezervisti in armata israeliana, noi concentrari si dislocari de trupe la frontiera cu Libanul. Declaratiile oficialilor israelieni sunt acoperite in principal de actiunile aviatiei israeliene, care ataca obiective din cele mai diferite, in marea lor majoritate de infrastructura si civile. Dintre acestea mentionam:
l distrugerea a peste 55 de poduri in special in sudul Libanului;
l bombardarea unor tinte in orasele Tir, Saida, Baalbek;
l zone din Beirut (periferia de sud cu populatie majoritar siita si care este considerata fieful Hezbollah, dar si cartierul crestin Asrafieh - in apropierea portului Beirut, precum si zona Yarze la iesirea de est din Beirut, unde se afla sediul ministerului libanez al apararii, aeroportul international Beirut);
l autostrada Tir-Beirut, comunicatia Beirut-Damasc;
l s-a instituit blocada maritima si aeriana a Libanului (dupa ce, la 14 iulie, o racheta sol-nava, de fabricatie chineza C-802, a lovit vedeta purtatoare de rachete israeliana INS Hanit, provoctndu-i distrugeri importante si moartea a patru militari din echipaj; Instalatiile radar de detectare si sistemele de aparare antiracheta ale navei fusesera oprite ca masura de siguranta, avtnd in vedere evolutia in zona a unor avioane militare israeliene, considerandu-se ca nu exista pericolul atacarii acesteia de Hezbollah, vasul aflandu-se la 10 mile marine de coasta);
l au fost lovite diferite posturi de televiziune libaneze, inceptnd cu Al Manar - apartintnd Hezbollah, dar si Future TV - al familiei Hariri - originara din Saida, precum si postul TV crestin LBC, postul de radio Al-Nour la periferia Beirutului, relee de comunicatii, radarele de coasta libaneze, sedii ale diferitelor publicatii;
l a fost distrusa partial termocentrala Jieh (la sud de Beirut, afectata si in timpul razboiului civil si a invaziei din 1982), care asigura cea mai mare parte a energiei electrice pentru sudul Libanului dar si pentru o parte a Capitalei;
l au fost atacate bazele aeriene Rayak (in Valea Bekaa - in apropiere de ruta Beirut-Damasc) si Kleyate (sau Rene Mouawad) in nordul tarii;
l au fost bombardate porturile comerciale Beirut si Tripoli, dar si doua porturi mai mici situate in zona crestina Jounieh (unde exista si baza marinei militare libaneze, dar si un port particular) si Amsheet;
l aviatia israeliana a lovit si o baza a Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei - Comandament General (FPEP-CG) de orientare pro-siriana, aflata in Valea Bekaa, la numai 2 km de frontiera siriana.
In total, in perioada analizata, aviatia militara israeliana a executat peste 3200 iesiri/avion in spatiul aerian libanez (aprox. 290/zi, ceea ce demonstreaza ca o parte din pilotii israelieni au executat doua iesiri/zi)
Pierderile libaneze in perioada 12-23 iulie, mai putin de doua saptamani de atacuri israeliene, sunt apreciate la 375 civili morti, peste 1100 raniti si sute de mii de refugiati (estimarile variaza intre 500.000 si 700.000). De asemenea, au murit 22 si au fost raniti 63 de militari libanezi. Hezbollahul a inregistrat 13 militanti (morti) si doi prizonieri. Sursele militare israeliene vorbesc de circa 100 de luptatori Hezbollah ucisi. Adevarul este, probabil, undeva la mijloc.
Hezbollah a replicat prin bombardamente cu rachete de diferite tipuri in Israel. Numai in primele cinci zile fiind lansate peste 1100 de rachete de diferite tipuri, in cea mai mare parte de tipul Grad (Katiusa), atacand localitati din apropierea frontierei la Nahariza, Safed, Kiriat Shmona, Karmiel si alte mici sate de fermieri. Pentru prima data, folosind rachete de tipul Fajr-3, Hezbollah a atins obiective civile din al treilea oras ca marime al Israelului, Haifa, unde exista si o infrastructura de interes strategic (rafinarie de titei, santier naval, alte obiective industriale). Ministrul israelian al apararii al decretat legea martiala in nordul Israelului. Doua baterii de rachete Patriot au fost dislocate catre zona de nord.
Atacurile cu rachete ale Hezbollah reprezinta o importanta amenintare strategica pentru Israel, demonstrand capacitatea acestora de a lovi aglomeratiile populate din zonele Tel Aviv-Ierusalem si Tel Aviv-Haifa, practic insasi inima Israelului. Declaratiile Hezbollah, ca dispune de rachete cu care poate lovi capitala Tel Aviv, au fost confirmate de oficiali israelieni.
In ultimele zile ale perioadei analizate atacurile cu rachete au scazut in intensitate, ca urmare a atacurilor de aviatie, care obliga Hezbollah la mai multa precautie pentru protejarea bazelor de lansare, cat si ca urmare a distrugerii unor astfel de pozitii, Israelul declarand ca a distrus circa 150 de astfel de obiective. Este insa clar ca amenintarea unor noi atacuri, asupra unor zone din adancimea Israelului, nu a fost definitiv inlaturata, chiar daca precizia tirurilor este destul de slaba.
Pierderile israeliene, in aceeasi perioada 12-23 iulie, sunt apreciate la 37 soldati morti, 53 raniti, 2 capturati, o nava grav avariata si trei elicoptere distruse (dintre care doua se pare ca s-au prabusit din cauza unei coliziuni involuntare in zona de frontiera). Din randul populatiei civile israeliene se inregistreaza 17 morti, 423 raniti (din care 19 grav), 875 tratati pentru socuri psihologice si cateva zeci de mii de refugiati.
B. Actiuni cu forte terestre israeliene in teritoriul libanez
Trecerea la actiuni cu fortele terestre in teritoriul libanez a fost precedata de actiuni de cercetare prin lupta executate de elemente specializate ale armatei israeliene, ocazie cu care au fost descoperite alte elemente de dispozitiv fortificate, construite de Hezbollah, care nu au fost descoperite cu mijloacele tehnice utilizate pana atunci. Actiunea armatei israeliene seamana foarte mult cu celelalte interventii ale SUA in Irak sau cu o actiune militara clasica, in care ofensiva terestra este precedata de o buna pregatire de artilerie, pe zona din apropierea frontului, cat si lovituri in adancime, cu aviatia.
Este evident faptul ca Hezbollah a profitat din plin de retragerea israeliana din anul 2000, construindu-si un dispozitiv fortificat, probabil mult mai dens pe adancimea imediata de la frontiera, cu cazemate, depozite de armament si munitie, adaposturi pentru personal, care sa-i permita rezistenta nu numai la bombardamentele artileriei israeliene, dar si la lovituri de aviatie. Aceasta si explica inttrzierea atacului terestru israelian, fiind exemplificat si cu pierderea a 6 militari anterior ocuparii localitatii Marun al-Ras, situata pe un punct mai inalt de teren si folosita cu un element important in dispozitivul Hezbollah la frontiera. La 24 iulie ofensiva terestra a continuat pe directia localitatii Bint-Jbeil.
Trebuie subliniat faptul ca terenul din zona de sud a Libanului, prin configuratia sa, cu campia litorala ingusta, uneori sub un kilometru, dupa care incepe un teren deluros deosebit de framantat, cu vai adanci si inguste, cu pante abrupte si sosele greu practicabile mai ales pentru tehnica de lupta de mai mare gabarit, nu permite desfasurarea unor forte terestre importante decat in imediata apropiere a caii principale de-a lungul litoralului. si pe aceasta directie, prezenta unor localitati de diferite marimi, din care cele mai importante - pana la Beirut - sunt orasele Tir si Saida, face ca ritmul de ofensiva posibil sa fie lent, mai ales in conditiile cand armata israeliana tine sa-si protejeze cat mai mult personalul pentru a reduce pierderile (in Operatiunea Pace in Galileea din 1982, Israelul a pierdut in Liban peste 700 de militari, ceea ce a dus la o scadere a increderii populatiei in conducerea politica si slabirea prestigiului armatei).
Ofensiva terestra probabil va continua pana la raul Litani, ca singura modalitate care poate asigura descoperirea si distrugerea bazelor de lansare a rachetelor asupra Israelului. Nu este exclusa insa nici o patrundere in valea Bekaa sau o inaintare pana la periferiile de sud ale Beirutului, aceste optiuni putand fi sau nu aplicate, in functie de negocierile politice care vor avea loc in perioada urmatoare.
Din punct de vedere militar, armata israeliana este pregatita pentru cea mai dificila misiune ce i se poate ordona, in timp ce Hezbollah este gata sa se angajeze intr-o lupta de rezistenta, cu convingerea initiala ca in final Israelul se va retrage din sudul Libanului, ocazie cu care prestigiul ei ar urma sa se ridice mai mult decat cel actual.
Probleme umanitare, ale refugiatilor si evacuarea strainilor
Conflictul declansat la 12 iulie 206 a creat grave probleme umanitare mai ales in Liban, unde intensitatea si loviturile executate de armata israeliana au provocat mari distrugeri in infrastructura, au indus un sentiment puternic de nesiguranta si teama in randul populatiei civile, au depasit posibilitatile autoritatilor libaneze de a gestiona problemele umanitare.
Atacul civililor de ambele parti este o componenta majora a conflictului. Inaltul comisar al Natiunilor Unite pentru drepturile omului, Louise Arbour a sugerat, intr-o declaratie recenta, ca actiunile Israelului si ale Hezbollah ar putea constitui crime de razboi, cerand Israelului sa respecte "principiul proportionalitatii".
Amnesty International a condamnat atat Israelul, cat si Hezbollah, cerand interventia energica a ONU, pentru a pune capat conflictului.
Human Right Watch a declarat la 18 iulie ca atacurile Hezbollah asupra civililor israelieni au fost "in cel mai bun caz atacuri indiscriminate in zone civile, iar in cel mai rau, atacuri deliberate asupra unor tinte civile. In ambele cazuri sunt violari grave ale legilor internationale umanitare si probabil crime de razboi".
Subsecretarul general pentru probleme umanitare al ONU, Jan Egeland, a precizat ca o treime din victime sunt copii, declarandu-se "ingrozit" de distrugerea cladirilor in Beirut, fapt care este "o violare a legilor umanitatii".
Presedintele libanez Emile Lahoud a declarat ca fortele israeliene au folosit "bombe incendiare cu fosfor asupra populatiei civile", interzise de "Protocolul pentru interzicerea sau restrictionarea folosirii armelor incendiare" incheiat in octombrie 1980, in care atat Israelul, cat si Libanul, sunt parti semnatare. Declaratia demnitarului libanez nu a fost confirmata din surse independente.
Dintre victimele cetateni straini ai conflictului putem mentiona: 8 membri ai unei familii canadiene morti (din care 4 copii) si 6 grav raniti, in localitatea Aitaroun din sudul Libanului; o familie de 4 brazilieni, din care doi copii, morti in urma unui bombardament israelian asupra localitatii Srifa; patru membri ai unei familii mixte germano-libaneze, din care doi minori, aflati in vacanta, intr-un bombardament israelian asupra localitatii libaneze Chehour din sudul Libanului, iar exemplele, din pacate, ar putea continua.
Israelul a lansat fluturasi cu avertismente pentru populatia civila din 14 localitati din zona Marjaioun sa paraseasca regiunea. Avertismente similare au mai fost imprastiate si in alte zone din sudul Libanului, pana la raul Litani. Prin aceste avertismente, armata israeliana nu incearca numai sa limiteze numarul victimelor civile, dar sa faca mai usoara identificarea miscarilor Hezbollah.
Fiind vara, iar Libanul o zona turistica de interes, mai ales dupa o perioada de calm si refacere a infrastructurii turistice a tarii, a cunoscut, in perioada anterioara declansarii conflictului, un aflux mare de turisti, dar si de rude sau cetateni libanezi stabiliti in alte tari, total apreciat la aproape un milion de persoane. Problema refugiatilor si a plecarii cat mai urgente din Liban a unui numar mare de persoane, a fost si este in continuare o problema deosebita si relativ dificil de realizat.
Tarile cu un numar mare de cetateni in Liban sunt SUA (25.000), Marea Britanie (22.000), India (12.000), Italia (4500), Franta (3000), Rusia (2500), probabil cateva mii din Sri Lanka, dar ca personal de serviciu care nu are posibilitati de refugiere, ramanand in asistenta familiilor unde sunt angajati, precum si Romania.
Mijloacele si rutele de evacuare folosite au fost cele considerate de fiecare tara ca cele mai potrivite cu numarul, posibilitatile si situatia concreta de la fata locului. Astfel, SUA a folosit si foloseste in continuare nave ale Flotei a VI-a din Mediterana, dar si din compunerea Flotei a V-a din Golful Persic, precum si elicoptere (cu care a evacuat circa 85 de persoane). Ambarcarea pe nave a fost protejata de o subunitate de infanterie marina debarcata pentru prima data dupa mai bine de 20 de ani pe litoralul libanez, la nord de Beirut.
Marina regala britanica planifica si executa cea mai mare evacuare de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. India a trimis nave militare pentru repatrierea cetatenilor sai. Alti cetateni UE au plecat cu feriboturi din diferite porturi libaneze cu destinatia Cipru, apoi cu curse regulate spre tarile de origine. Terestru, evacuarea s-a efectuat pe doua directii spre Siria, Beirut-Damasc, apoi cu avionul spre tarile de origine, sau prin nordul Libanului Tripoli - Tartus (Siria) - apoi auto spre Turcia sau alte aeroporturi din Siria (Alep, Damasc).
Pentru prima oara, autoritatile romane au fost puse in fata unei astfel de probleme, reusind sa o rezolve cu promptitudine si de o maniera pe care o apreciez profesionista, alegand traseul Beirut-Tripoli-Tartus-Alep (auto) - apoi cu avioane TAROM la Bucuresti. Ruta este mai sigura si mai putin supusa actiunilor aviatiei israeliene, iar aeroportul Alep, situat si mai la nord de zona de conflict, mai putin aglomerat, comparativ cu cel din Damasc.
Evolutii posibile ale conflictului
La identificarea pericolului, ca Israelul sa patrunda cu trupe in valea Bekaa, foarte aproape de frontiera siriana, prin vocea ministrului sau de Externe, Siria a declarat ca o asemenea actiune va fi considerata ca un atac direct asupra sa si va riposta. In acest sens, este posibil ca Siria, avand in vedere atitudinea prosiriana a presedintelui libanez Lahoud, sa-i ceara acestuia sa ia pozitie in vederea unei interventii militare siriene, avand in vedere si "Tratatul de asistenta mutuala si fraternitate" semnat intre cele doua tari la inceputul anilor '90.
Israelul va fi obligat sa-si continue actiunile militare pentru a elimina pericolul lovirii de catre Hezbollah a adancimii teritoriului sau, insa apare tot mai clar un element nou, care nu a mai fost facut public in timpul unui conflict militar. Voci politice din executivul israelian, unele sub acoperirea anonimatului, isi exprima nemultumirea fata de rezultatele obtinute pana in prezent de armata, in timp ce conducerea acesteia asteapta mai multa intelegere din partea politicului si nu risca sa-si compromita imaginea, prin actiuni mai putin elaborate, care sa se soldeze cu pierderi si mai mari in randul militarilor israelieni. Seful statului major al armatei israeliene, Dan Hurutz, a declarat ca "pentru fiecare racheta lansata asupra Haifei, aviatia va disturge cate zece cladiri de la periferia de sud a Beirutului".
Este posibil ca in cele circa doua saptamani care se crede ca ar mai dura pana la adoptarea unei decizii de incetare a focului, armata israeliana sa forteze dezvoltarea ofensivei cu forte terestre in sudul Libanului si sa incerce ajungerea pe aliniamentul raului Litani. Dezvoltarea ofensivei pe directia vaii Bekaa include riscul unei riposte din partea Siriei, in care Israelul nu se va angaja decat daca va avea cel putin o intelegere tacita cu SUA in acest sens. Aceasta insa va duce la complicarea situatiei din regiune si probabil un conflict militar siriano-israelian nu va putea fi evitat.
Primul turneu in zona al secretarului de stat american, Codoleezza Rice, inceput la Beirut, nu se va solda cu rezultate spectaculoase si probabil vor mai fi necesare si alte deplasari in zona ale demnitarului american. De asemenea, conferinta planificata a avea loc in Italia pentru solutionarea conflictului nu va aduce clarificarile necesare si multumitoare pentru principalele parti implicate, Israel, Liban si Hezbollah.
Un eventual schimb de prizonieri, pentru a da oarecare satisfactie ambelor parti va fi negociat mai probabil intre Israel si Liban, sau Israel si Autoritatea Palestiniana, Israelul respectand exigenta SUA de a nu negocia cu organizatii teroriste.
Fiecare zi care trece este in favoarea Hezbollah, tirurile de rachete trase la 24 iulie demonstrand ca aceasta mai dispune de pozitii, rampe si rachete pe care le poate lansa in adancimea teritoriului israelian. Dupa unele surse, fara a-si mai face aprovizionari, in ritmul de tragere din ultimele zile ale perioadei analizate, Hezbollah mai dispune de rachete pentru 30-45 de zile.
Hezbollahul, ca organizatie politica, nu va fi eliminat din viata politico-sociala libaneza, iar componenta sa militara, chiar daca va actiona, dupa incheierea unei intelegeri politice, mai discret, isi va mentine politica de amenintare militara direct a intereselor si obiectivelor israeliene, mai ales pe teritoriul Israelului.
In situatia intrarii in conflict a Siriei, Iranul nu va reusi sa loveasca direct Israelul, insa va acorda lui Bashar al Assad tot sprijinul posibil (militar, financiar, logistic, politic, diplomatic).
Scurte concluzii
Caracteristica principala a acestui conflict este incercarea ambelor parti de a-si atinge scopurile strategice propuse prin atacarea unor obiective civile abia in al doilea rand, cel putin din partea Israelului - infrangerea militara a Hezbollah.
Conflictul demonstreaza accentuarea situatiilor de tensiune din Orientul Mijlociu si faptul ca amanarea unor solutii acceptabile tuturor partilor implicate este generatoare de noi conflicte, in care populatia civila are cel mai mult de suferit.
Nesolutionarea completa a situatiei din sudul Libanului dupa retragerea israeliana din 2000 si lipsa de sprijin adecvat din partea comunitatii internationale pentru ca guvernul legal libanez sa-si poata extinde autoritatea pe intregul teritoriu national a favorizat aparitia si dezvoltarea acestui conflict. SUA vor sprijini in continuare aproape neconditionat Israelul, folosind si relatiile cu Arabia Saudita si Egiptul pentru a mai "inmuia" atitudinile altor tari arabe. SUA nu este dispusa in momentul de fata sa se angajeze militar deschis de partea Israelului in cazul extinderii conflictului.
SUA si principalii sai aliati au retineri in a provoca o cadere a regimului de la Da

---

Despre autor: