Memoriile lui Tennessee Williams* poarta drept motto un fragment din W. B. Yeats: "Despre trecut, despre efemer, despre viitor." Dar trecutul e trecut tocmai pentru ca a trecut, viitorul e viitor pentru ca n-a venit inca, ce ramane atunci? "Evanescen
Memoriile lui Tennessee Williams* poarta drept motto un fragment din W. B. Yeats: "Despre trecut, despre efemer, despre viitor." Dar trecutul e trecut tocmai pentru ca a trecut, viitorul e viitor pentru ca n-a venit inca, ce ramane atunci? "Evanescenta stralucitoare a existentei," spune T. W., "subiectul tuturor scrierilor mele."
E aproape singura marturisire literara, de artist, pe care o face in cursul acestor amintiri care se apleaca asupra unei biografii de zi cu zi si om cu om relatate cu un umor si o candoare cuceritoare si perfect prefacute amandoua, bineinteles. Dar ce ne-am face fara capacitatea de a juca teatru pana la capat? Pana la capat, artistul refuza sa-si analizeze si sa-si expuna secretul: "Cartea aceasta e un fel de exorcism al sentimentelor mele de culpabilitate puritana: Orice opera de arta e o indiscretie... Evident as putea s-o consacru in intregime unei dizertatii despre arta dramatica, dar nu gasiti ca ar fi de un plictis letal? ...De ce ma incapatanez sa nu vorbesc despre piesele mele? Adevarul e ca au fost elementul cel mai important din viata mea Dumnezeu stie cata vreme. Dar cred ca operele vorbesc de la sine. Ceea ce nu e cazul in ce priveste viata mea care a fost totusi remarcabila in felul ei, in continua ei contestare a nebuniei, pentru ca sa merite efortul de a o culca pe hartie. Iar obiceiurile mele de lucru sunt mult mai private decat existenta mea diurna sau nocturna."Ale carei intamplari amuzante, uimitoare, terifiante misuna pe fiecare pagina, desenand o imagine de ansamblu de haos brownian care insufla cititorului senzatia unei voiosii irezistibile, ca o baie la mare cand sunt valuri mari si fiecare tranta te face sa razi si mai tare. Dar cat de inselator, cat de complet e artistul mai ales cand se preface ne-artist! Caci adevarul coregrafiat in nenumarate pagini spumoase e mai degraba sumbru, la fel ca moartea: singur intr-o camera sordida de hotel, T. W. s-a inecat cu dopul de la sticla de whisky pe care o deschisese cu dintii. Prietenii il poreclisera "pasarea glorioasa": iat-o sfarsind sufocata, in imposibilitatea absoluta de a comunica.De atunci s-au scurs destui ani (23) si intre timp ceea ce a fost scandalos in viata lui T. W., homosexualitatea, bautura, somniferele, isteria, sensibilitatea, cruzimea fata de el insusi, totul a palit. A palit pentru ca amintirea mortilor paleste. Si-apoi chiar excesele lui nu mai par azi atat de excesive.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.