Arta si totalitarism

Inaugurarea, zilele trecute, in orasul Schwerin, din Germania, a unei expozitii oficiale consacrate, pentru prima oara de la prabusirea regimului national-socialist, sculptorului cel mai reprezentativ al acestui regim, Arno Breker, a generat o vie controversa in mediile politice si artistice germane.
Controversa a izbucnit, de fapt, cu putin timp inainte, cu prilejul finalei Campionatului mondial de fotbal, care s-a tinut pe Stadionul Olimpic din Berlin, impodobit cu doua statui alegorice, opera a lui Breker. Construit din ordinul lui Hitler in vederea Olimpiadei din 1936, stadionul a fost refacut din temelii pentru amintitul campionat, dar cele doua statui infatisand sportivi in plin efort au ramas neatinse. Or, au existat voci care au cerut inlaturarea sau cel putin camuflarea lor, dar asemenea obiectii nu au fost luate in seama. Acum ele au fost reluate, pe o alta scara si intr-un alt context, determinat de apropierea alegerilor in landul Mecklenburg - Pomerania de Vest, a carui capitala este Schwerin: exista temerea ca deschiderea expozitiei unui glorificator al nazismului sa nu dea un impuls propagandei organizatiilor de extrema dreapta.
"E gresit sa se acorde o asemenea recunoastere oficiala unui artist care a transpus ideologia nazista in imagini", a atras atentia presedintele Academiei de Arte din Berlin, Klaus Staeck, care, in semn de protest, a renuntat la o expozitie proprie, programata pentru la anul, tot la Schwerin. "Atunci cand incalci un tabu trebuie sa ai motive bine intemeiate. Iar in cazul de fata, nu vad asemenea motive", a argumentat Staeck. Oficialitatile culturale locale au replicat ca la sase decenii si mai bine dupa sfarsitul razboiului si caderea nazismului se poate initia o discutie, pe de o parte asupra mecanismelor corupatoare prin care un regim totalitar atrage de partea sa un artist talentat, iar pe de alta asupra disponibilitatii acestui artist de a se lasa corupt, exemplul lui Breker fiind din acest punct de vedere interesant ca studiu de caz.
Asemenea considerente au gasit un oarecare ecou in cercurile intelectuale. Gunter Grass, laureat al Premiului Nobel pentru literatura, s-a declarat in favoarea controversatei expozitii, afirmand ca ea poate contribui la aflarea unui raspuns la intrebarea cum si de ce sa lasa corupti artistii. si nu este vorba, fireste, doar de arta plastica. Faimosul film Mephisto al lui Istvan Szabo a dezvaluit magistral cum dorinta coplesitoare de succes a unui actor inzestrat il face sa accepte "pactul cu diavolul" si sa devina o marioneta in mana propagandei naziste. Intervine si un alt aspect: spre deosebire de cineasta Leni Riefenstahl, creatoarea unor filme propagandistice de extraordinar impact (inclusiv cele consacrate Olimpiadei din 1936), care a ramas mereu in centrul atentiei, Breker este astazi aproape dat uitarii, in special in fosta RDG, landul Mecklenburg - Pomerania de Vest facand parte in trecut din statul comunist est-german.

---

Despre autor: