Poate ca astazi se stie extrem de putin despre scriitorul american Mordechai Emanuel Noah. Care, de prin anii 1825, cam in acelasi timp cand Rabbi Zvi Hirsch Kalicher promova ideea unei reintoarceri in Tara Sfanta, la randul lui proiecta stabilirea e
Poate ca astazi se stie extrem de putin despre scriitorul american Mordechai Emanuel Noah. Care, de prin anii 1825, cam in acelasi timp cand Rabbi Zvi Hirsch Kalicher promova ideea unei reintoarceri in Tara Sfanta, la randul lui proiecta stabilirea evreilor in Statele Unite. America sa devina un "Heimat", precum "Eretz Israel"-ul viitor, pentru care au militat nu doar sionisti de frunte ca Theodor Herzl, ci au luptat, la propriu, cei din generatia lui Weissman si a Goldei Meir. Acel scriitor Noah nadajduia sa infiinteze un stat evreiesc in statul... New York! A cumparat o bucata mare de pamant in Staten Island si a pus bazele unui oras care ar fi trebuit sa se numeasca "Ararat"! Proiectul a cazut pana la urma, "Ararat"-ul salvator s-au dovedit chiar Statele Unite, care au adunat, nu usor si nu fara sacrificii, milioanele de evrei care si-au gasit refugiul si speranta acolo, in America, noul "Heimat". Scriem aceste randuri in saptamani de teribile confruntari in Orientul Mijlociu, cand, iata, din nou, evreii sunt obligati sa-si stranga randurile si sa-si salveze "caminul", Patria, destinul lor colectiv. Dincolo de imaginile promovate cu larghete de televiziuni, ramane mereu cate ceva nespus. Ne face placere sau nu, ne simtim vinovati sau nu si noi cu o particica la suferinta "lor" ("Am fost doua mii de ani poporul ales... Sa mai fie alesi si altii!", clama cu ironie amara vestitul si admiratul candva Mircea Crisan) care a fost de multe ori si a "noastra". Atunci cand, nu de putine ori, diferenta dintre "noi" si "ei" a fost realizata de indiferenta/tragediile istoriei. Acel scriitor Noah aduce in proximitatea noastra cateva din nelinistile, framantarile si interogatiile altui scriitor, devenit si "Noah" in Romania copilariei, si un prestigios romano-american in anii maturitatii:
Norman Manea.
Norman Manea, prietenul nostru, a implinit in aceste zile 70 de ani!
Intr-un fastidios capitol din "The Hooligan's return" (Farrrar, Strauss & Giroux, 2003) varianta romaneasca "Intoarcerea huliganului" la "Polirom", 2006, deja editia II-a ("aceasta este cea mai buna carte de pana acum a lui Norman Manea" - scrie Matei Calinescu, dar consemnasem acelasi lucru si noi insine imediat dupa lectura cartii, descoperind, cumva sub semnul surprizei, excelenta unui volum, coplesitor ca problematica si incitant prin compozitie si scriitura) numit "Divanul vienez", autorul noteaza sec: "Ploua, dar nu era potopul biblic, Noah detinea doar un rol de refugiat in comedia prezentului". Aceasta marturie fixeaza extrem de sugestiv rolul si postura de <<refugiat in comedia prezentului>> a lui Norman Manea. Evolutia si succesul lui pe scena internationala, dupa ce a parasit Romania natala, au generat alte interogatii ale unui scriitor pentru care trauma istoriei a lasat urme greu de sters. Este dificil sa dezvoltam pe scurt caracteristicile literare ale scrisului lui Norman Manea, ca si importanta ideilor in nescrisul framantarilor unui intelectual cu dubla ascendenta precum autorul "Plicului negru": a fi evreu si scriitor roman in acelasi timp. Nu in antinomie, ci intr-o dureroasa si sfasietoare convergenta. Trauma deportarii in Transnistria se conjuga cu combustia definirii sale ca individ, ca intelectual: cine sunt eu, ce am de facut, cum s-ar mai putea trai dupa ce nici viata si nici moartea nu mai au un pret?
Scrisul vine ca o eliberare. Descoperit de Miron Radu Paraschivescu, debutand, in 1966 - iata alt pretext de aniversare - alaturi de Radu Petrescu la "Povestea Vorbei" - unele dintre cele mai frumoase pagini ale lui Norman Manea se gasesc in "Sinuciderea unui pahar de Bacara" dedicate memoriei marelui prozator - dupa cateva volume bine primite si o viata, cumva, mediocra, cu hartuielile de rigoare - nu era recomandabil sa intri in colimatorul "Saptamanii"- dar nu lipsita de satisfactii si bucurii in mijlocul cartilor si al prietenilor, in Romania comunista, destinul face din Norman Manea un exilat. Refugiul in Europa occidentala si apoi in SUA dau o alta intorsatura vietii scriitorului. La 50 de ani un nou inceput. Cateva bune traduceri, lansarea pe orbita marilor case de edituri, o prezenta activa/intensa pe scena vietii literare internationale, burse, colocvii, dar si numeroase premii, impun un autor si certifica o personalitate. Publicarea unui eseu, "Felix Culpa", in "The New Republic" despre trecutul legionar al lui Mircea Eliade, il arunca in mijlocul unui scandal mediatic in Romania. N. Manea se vede ostracizat doar pentru ca a indraznit sa abordeze un subiect delicat la nivelul anului 1991. Acest gest va complica si mai mult receptarea corecta si nuantata a scrierilor lui Norman Manea. Iar daca un Premiu "McArthur" are si o valoare pecuniara consistenta, iar Manea devine si un posibil candidat la Premiul Nobel, fandacsia e gata. Oroare! Dincolo de admiratia unor confrati si critici literari, N. Manea se bucura, din pacate, in Romania, de o stima mai mult formala. Asta nu inseamna ca scriitorul a cedat in fata mizeriilor, mai mult sau mai putin fatise: viata merge inainte. Ca personaj al "Intoarcerii huliganului", dar si ca un mai vechi pretuitor al scriitorului (si distinsei sale sotii, Cella) nu-i putem spune la aniversare decat "La multi ani!" pe toate limbile, dincolo de Suceava natala si Upper West Side -ul sau devenit "Heimat", camin si refugiu. Spre Annandale, pe Hudson in sus, apa se vede mereu pe stanga, in timp ce noul roman "Intrusul", la care lucreaza Norman Manea, este undeva deasupra New York-ului, precum violonistii lui Chagall care dantuiau peste Vitebsk. Ne-am amuza fericiti sa-l vedem pe Norman Manea explicandu-le savant destinul lui Kafka si Danilo Kis, Pessoa si Julio Cortazar.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.