Antipudibonderia - Relatia mea culinara

Cand eram student in ultimul an, aveam o colega din provincie care-si inchiriase un fel de boxa in subsolul unui bloc de pe langa Piata Universitatii. Cu Gratiela, asa o chema pe colega, nu am avut niciodata vreo treaba amoroasa. Avea un iubit din Galati cu care s-a si maritat mai tarziu. In schimb, avand lucrari de licenta cu subiect similar, o vizitam destul de des in subsol. Intr-o seara, m-am dus pe la ea sa imprumut niste documente de arhiva despre social-democratia romaneasca de imediat dupa al doilea razboi mondial. Gratiela uitase ca-i spusesem ca trec sa iau materialele care-mi trebuiau pentru licenta. Nu era acasa. Cand bateam insistent in usa, a aparut dintr-o boxa vecina o cucoana tiganoasa, la vreo 40 de ani, destul de masiva, echipata cu capot si slapi, care m-a luat la intrebari. Se temea sa nu fiu vreun spargator venit sa devalizeze oamenii bogati din subsolul umed. Mi-a spus ca Grati plecase la un film cu niste prieteni in urma cu vreo doua ore, asa ca trebuie sa se intoarca si o pot astepta. Am aflat ca e nevasta lui Nicu, fochistul blocului, si lucreaza ca bucatareasa la Ambasada Ungariei. Am aflat, fara sa fi dorit vreodata asa ceva, ce invarteste fiecare persoana din imobilul respectiv, care era destul de mare: ca nu stiu ce ""nevasta onorabila"", are un amant, ca o familie de la etajul doi e bogata, ca reparatorul de lifturi de la trei e betiv. Pana a venit Grati eram deja prieten la toarta cu Petruta, asa o chema pe doamna, dar tinea sa i se spuna Petra, dupa un personaj dintr-o telenovela. Imi place iute
Peste cateva zile, iesisem sa-mi cumpar tigari in Piata Rosetti. Am dat nas in nas cu Petra, care venea cu niste plase, presupun de la Unirii. Nu stiu ce a fost in capul meu, probabil ma plictiseam, dar am invitat-o la o cafea la un bar din apropiere. Mi-a marturisit ca are o existenta trista, ca Nicu bea de stinge, ba, spiritul ei detectivistic a facut-o sa-si dea seama ca o si insala cu o ""curva divortata"" de la etajul patru, la care se tot duce sa repare diverse prin casa. Eu am mutat discutia in domeniul culinar si i-am spus ca imi place sa gatesc iute. Ea s-a laudat ca face niste chestii de la care iti ia gura foc, ca nu degeaba au angajat-o ungurii la ambasada. S-a oferit sa treaca pe la mine sa imi gateasca ceva repede cat timp e plecat Nicu la baut prin oras. Lucrurile s-au desfasurat foarte iute, intr-adevar. Dupa ce a pus la facut un gulas cu multa boia si piper (aveam ingredientele) a sarit pe mine. Fiindca mi-era foame si ce gatise mirosea senzational, m-am grabit si eu sa servesc doamna. A plecat lasandu-ma intr-un fel de extaz dat de mancare, dupa ce convenisem sa ne mai vedem peste vreo cinci zile. Incepusem un fel de relatie bizara, bazata pe faptul ca ma innebuneau rafinamentele culinare unguresti. Ii iesea un papricas de pui de-a dreptul genial. Dadeam nas in nas cam o data pe saptamana, in mod obisnuit vinerea, cand Nicu se imbata crunt cu prietenii. Aveam o singura problema. In timp ce pofta de mancare condimentata era constanta, entuziasmul meu sexual fata de Petronela scadea considerabil de la o intrevedere la alta. Constatasem ca are tatele lasate, ca ii atarna burta si scoate pe gura numai tampenii. Mai mult chiar, prietena mea stabila din perioada aia incepuse sa miroasa ceva, fiindca gasea din cand in cand fire de par negru pe perna. Am avut intentia sa-i spun la un moment ca vreau sa terminam, dar fix atunci venise cu un borcan de ardei iuti in otet si cu niste carnati uscati unguresti, sutiti de la ambasada, asa ca am renuntat la masura radicala pe care voiam sa o iau. Tragedia lui Nicu
Toata poliloghia asta a tinut vreo sase luni bune. Intr-o seara de vineri, cand Petra era la mine, Nicu beat cleste, dupa ce bause cu baietii multa votca Saniuta, s-a dus sa ceara o majorare de salariu de la presedintele asociatiei de locatari. A zbierat, a facut scandal, ba chiar i-a si scapat vreo doua in mutra domnului prezident, care s-a ales din afacerea asta cu un ochi vanat. Comunitatea de locatari, indignata, a decis sa renunte la serviciile fochistului. Ramasi fara ""locuinta de serviciu"" si fara salariul lui Nicu, cei doi ajunsesera intr-o situatie tragica. Au trebuit sa se mute la Strehaia, orasul din care venisera, unde aveau o casa si ceva pamant. Nu mai stiu nimic despre Petra. Ma apuca totusi un fel de nostalgie si imi vine sa plang dupa ea cand ajung prin oras la cate o carciuma ungureasca si imi dau seama ca bucatarii de acolo sunt niste diletanti fata de amica mea.

---

Despre autor: