Cu cativa ani in urma o acultam pe Alexandra Costin cantand Concertul pentru pian si orchestra de Grieg si remarcam, pe langa tehnica foarte buna, cu mult peste media varstei, o muzicalitate si o sensibilitate fermecatoare. Tuseul expresiv, sincerita
Cu cativa ani in urma o acultam pe Alexandra Costin cantand Concertul pentru pian si orchestra de Grieg si remarcam, pe langa tehnica foarte buna, cu mult peste media varstei, o muzicalitate si o sensibilitate fermecatoare. Tuseul expresiv, sinceritatea exprimarii, avand darul de a atrage si de a convinge, intonatia supla se intalneau cu un simt matur al constructiei, cu claritatea liniiilor arhitectonice, care nu exclude nuantele cele mai fine, atat de necesare unui concert romantic celebru, precum cel al lui Grieg. La putin timp, la Filarmonica din Ploiesti, sub bagheta lui Ilarion Ionescu-Galati, interpreta excelent o partitura recunoscuta pentru dificultatea ei, Concertul nr. 2 in sol minor pentru pian si orchestra de Camille Saint-Saens: o cadenta introductiva, un solo cu virtuti dramatice, prin care compozitorul isi imagina parca un complex personaj de teatru, valorifica din plin in primul rand capacitatea expresiva, abia apoi virtuozitatea pianistului care, lucru mai rar in concertele dedicate isntrumentului, este confruntat de la bun inceput cu pasaje de mare dificultate tocmai pentru ca nu sunt doar de simpla bravura. Alexandra Costin impresiona tocmai prin modul in care reusea sa exprime dramatismul intgerior din scriitura lui Saint-Saens si, in plus, sa afle cu exactitate trasaturile stilistice ale muzicianului francez, fantezia fastuoasa dar si gustul pentru contraste. La Saint-Saens trecerea de la o imagine la alta, complet diferita, se face rapid, un ritm impetuos convietuieste, de exemplu, cu acorduri severe de coral, totul parand intr-o masura imprevizibil.
Nascuta la 13 mai 1980, la Bucuresti, Alexandra Costin era atunci studenta la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, la clasa profesorei Dana Borsan. In 2002 a castigat o bursa Socrates-Erasmus la Universitatea Mozarteum din Salzburg. A absolvit Conservatorul bucurestean in 2003, in anul urmator beneficiind de o bursa la The Brandywine Piano Institute at West Chester University of Pennsylvania (SUA). A urmat cursuri de master la Baylor University, SUA, la clasa profesorului Krassimira Jordan iar acum este doctorand la Boston University, clasa prof. Anthony di Bonaventura. Laureata a unor concursuri nationale si internationale, a sustinut concerte in compania filarmonicilor din Bacau, Ploiesti, Oradea, Arad, Targu Mures, Craiova, Timisoara, a Orchestrei Nationale Radio, a Orchestrei de Camera Radio, a Orchestrei Simfonice din Maracaibo (Venezuela), a Orchestrei Simfonice Nationale din Taiwan s.a. A cantat in Austria, la Salzburg, in Germania, Franta, SUA, concertele si recitalurile sasle bucurandu-se de succes, ca si inregistrarile realizate la radio si televiziune. Trei dintre acestea au fost cuprinse pe CD-ul aparut in 2003 la Editura Casa Radio, edificator pentru arta interpretei si pentru repertoriul sau: Sonata nr. 1, op. 11 de Schumann, Sonata nr. 2, op. 14 de Prokofiev si Concertul nr. 2 de Saint-Saens, cu Orchestra Nationala Radio, dirijata de Ilarion Ionescu-Galati, piese intre care nu se poate face nici o legatura de ordin stilistic. Cantul Alexandrei Costin, scrie compozitorul Dumitru Capoianu, "mentine la cea mai inalta cota interesul ascultatorului, textul muzical, dar mai ales subtextul, capata o anumita credibilitate, mult ravnita de alti confrati maturi.
A te lansa in audierea muzicii cu Alexandra Costin devine, astfel, o aventura pasionanta, incitanta. Interpreta pune stapanire pe ascultator de la prima pana la ultima nota cantata si asta se dovedeste a nu fi cu putinta decat cu pretul intregului arsenal de mijloace".
La sfarsitul stagiunii 2005-2006, am avut ocazia sa o ascult pe tanara pianista interpretand Concertul nr. 4 in Sol major de Beethoven la Ploiesti, sub bagheta dirijorului Radu Postavaru, concert pe care l-a cantat apoi la Sala Radio, cu Jin Wang la pupitrul Orchestrei Nationale Radio, intr-un program incheiat cu Sacre du printemps de Stravinski. Versiunea sa era realmente incantatoare prin constructie, echilibru, redarea fina a nuantelor atat de bogate ale partiturii, claritate in stil.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.