Un principiu elementar de functionare a oricarei institutii bancare spune ca imprumuturile acordate clientilor sunt finantate din depozitele atrase. Pornind de la aceasta axioma se poate spune ca bancile fac tot posibilul pentru a atrage cat mai mul
Un principiu elementar de functionare a oricarei institutii bancare spune ca imprumuturile acordate clientilor sunt finantate din depozitele atrase. Pornind de la aceasta axioma se poate spune ca bancile fac tot posibilul pentru a atrage cat mai multe depozite din care sa poata acorda apoi credite. Cum in Romania principalul criteriu de selectie, cand vine vorba despre alegerea unei banci este, potrivit statisticilor, dobanda, deducem ca cea mai buna metoda pentru a convinge potentialii clienti sa-si plaseze economiile la tine in banca este oferirea unei dobanzi cat mai avantajoase. Revenind la realitate, bancile din Romania par sa nu fie prea interesate de a atrage bani in depozite. Multiplele promotii ale institutiilor bancare sunt axate, in marea lor majoritate, pe reducerea dobanzilor la credite, nicidecum pe majorarea celor oferite pentru un depozit. Nici majorarea repetata a dobanzii de politica monetara, nici celelalte masuri ale bancii centrale, nu au dus la vreo explozie a dobanzilor oferite la depozite. Mai mult, unele banci au preferat sa diminueze dobanzile pasive pentru a acoperi pierderile determinate de impunerile BNR. Si astfel, doar 5% dintre romani se pot lauda cu un depozit bancar. Mai mult de atat nu populatia, ci firmele sunt cele care detin grosul depozitelor din banci. Bancile par sa nu aiba nevoie de banii romanilor. Desi poate parea ciudat, o parte a acestei afirmatii este reala. Bancile nu au nevoie de banii din depozite pentru ca prefera sa finanteze creditele "din alte surse". Trecand peste fondurile, nici ele de neglijat, care vin dinspre bancile-mama catre subsidiarele din Romania, institutiile de credit se finanteaza mai mult decat suficient din diferentialul enorm de dobanda. Daca in Europa diferenta dintre dobanda pasiva si cea activa nu depaseste 4-5%, in Romania marja este undeva la 10%. Astfel, bancile isi permit sa finanteze creditele viitoare chiar din profit, nemaiavand nevoie sa atraga depozite. Si daca nu au nevoie de ele nu au de ce sa le incurajeze. Ne-am trezit in 2005, si cel mai probabil situatia nu se va schimba nici in 2006, cu dobanzi la depozite sub rata inflatiei. Surprizele nu se termina aici pentru ca, mai mult ca sigur, nedorind sa riste, multe banci vor recupera pierderile determinate de majorarea rezervei minime la pasivele in lei, nu prin majorarea dobanzilor la credite, ci prin diminuarea celor la depozite. Si ce ar face bancile cu si mai multi bani in vistierie din moment ce si asa stau pe un munte pe care nici intreprinzatorii si nici autoritatile nu au capacitatea sa il erodeze. Nu sunt proiecte. Majoritatea cererilor pentru un credit sunt respinse, in cazul IMM, tocmai din aceasta cauza. Singur, romanul normal, omul de pe strada, ia sarguincios din ce in ce mai multe imprumuturi. Retail-ul in lei a crescut de mai mult de doua ori intr-un singur an. Banca centrala lupta, in disperare de cauza, pentru a mai domoli avansul nebun al imprumuturilor de consum. A reusit partial in cazul creditului in valuta, incearca mai nou in cazul creditului in lei. Atat timp insa cat bancile castiga mult prea mult doar din diferentele intre dobanda activa si cea pasiva nimeni si nimic nu le va opri sa scada in continuare dobanzile la depozite pentru a putea mentine la un nivel atractiv ratele la creditele de consum.
Despre autor:
