Tezaurele Persiei, pentru victimele Hamas

Cu toate ca regimul de la Teheran continua sa fie "inamicul numarul 1" al Administratiei Bush, cap de lista pe "Axa Raului", oficialitatile iraniene si cele americane se afla de aceeasi parte a baricadei intr-un controversat proces care se desfasoara, zilele acestea, in Statele Unite. Miza este tezaurul persan aflat, inca din anii '30, in custodia unui muzeu din Chicago. Un avocat new-yorkez incearca sa obtina scoaterea la licitatie a inestimabilelor piese arheologice, pentru a-i "despagubi" pe cativa dintre supravietuitorii unui atentat petrecut, in septembrie 1997, intr-o piata din Israel. Cinci dintre victime - cetateni americani - au dat in judecata organizatia Hamas (care revendicase atentatul), dar si statul iranian, considerat sponsor al terorismului.
In 2003, o instanta din Washington le-a admis cererea, stabilind valoarea totala a despagubirilor la peste 400 de milioane de dolari. Autoritatile de la Teheran nu s-au sinchisit, desigur, de sentinta Justitiei americane. Asa ca reclamantii au inceput sa caute valori iraniene aflate pe teritoriul Statelor Unite. Greu de gasit, dupa un sfert de secol de ostilitate intre cele doua natiuni. Imobilele, conturile bancare fusesera de mult confiscate. Si, totusi, in cateva muzee, mai ramasesera piese din patrimoniul iranian, "imprumutate" cercetatorilor americani. Din comercializarea acestora spera acum reclamantii sa-si obtina milioanele. Cererea lor a revoltat, insa, comunitatea stiintifica si a generat proteste chiar din partea autoritatilor americane.
Despagubiri pentru un atentat
In ziua de 4 septembrie 1997, trei teroristi sinucigasi si-au detonat incarcaturile explozive in aglomerata piata Ben Yehuda din Ierusalim. Cinci israelieni au fost ucisi pe loc. Alte 192 de persoane au fost ranite, printre care si turisti straini. Intre victime s-au aflat si cinci cetateni americani. Acestia s-au adresat unei instante din Statele Unite, cerand sa fie despagubiti pentru neplacerile suferite. Nu de Hamas (care ar fi fost mai greu de "executat"), ci de Iran, in calitatea sa de "sponsor" al organizatiei teroriste.
Cum era de asteptat, nici un reprezentant al Teheranului nu s-a prezentat la proces. Asa se face ca, in anul 2003, judecatorul Ricardo M. Urbina din Washington a admis cererea reclamantilor, stabilind nivelul compensatiilor la 423,5 milioane de dolari. Adica 83,6 milioane de dolari de caciula. Fiindca de despagubiri nu ar urma sa beneficieze toate victimele atentatului, ci doar cei care s-au adresat Justitiei americane, prin intermediul avocatului new-yorkez David J. Strachman.
Inarmat cu sentinta favorabila clientilor sai, Strachman a inceput sa caute modalitati de a o pune in practica, vanand "valori" iraniene aflate pe teritoriul Statelor Unite. Sarcina s-a dovedit foarte dificila. Pana in prezent, avocatul nu a reusit sa incaseze decat 400.000 de dolari, din vanzarea unei case din oraselul Lubbock, Texas. Imobilul fusese cumparat de fostul Sah al Iranului, in 1978 - cu doar un an inainte ca revolutia islamica sa-l alunge de pe tron. Fiul sau, printul mostenitor Reza Pahlavi, pe atunci in varsta de 18 ani, isi indeplinea serviciul militar la baza aviatica din localitate si avea nevoie de un camin provizoriu. Din comercializarea acestei locuinte - deloc fastuoase - s-au strans primii bani pentru despagubirea victimelor atentatului din Piata Ben Yehuda. Suma era, insa, total insuficienta in raport cu pretentiile. Asa ca avocatul David Strachman s-a orientat catre un domeniu considerat pana acum "intangibil": marile muzee americane. El solicita - in numele clientilor sai - vanzarea colectiilor de arta persana, considerate patrimoniu iranian. Prima sa tinta: Institutul de Orientalistica al Universitatii din Chicago.
Arhiva de la Persepolis ar putea fi scoasa la mezat
In custodia Institutului de Orientalistica al Universitatii din Chicago se afla o inestimabila comoara a civilizatiei persane. O comoara alcatuita nu din aur si nestemate, ci din tablite de lut. Mii de tablite, mai mici decat un pachet de carti de joc, acoperite cu scrieri cuneiforme. In fapt, o uriasa arhiva, mai veche de 2500 de ani. Tablitele au fost escavate la Persepolis, capitala lui Darius cel Mare. Au fost descoperite, la inceputul anilor '30, de catre o expeditie arheologica organizata sub egida Institutului din Chicago. O mica parte din artefactele scoase atunci la lumina au fost cedate definitiv respectivului institut, restul ramanand insa in proprietatea statului iranian. Teheranul a acceptat, insa, sa "imprumute" arhiva de la Persepolis muzeului din Chicago, pentru ca reputatii orientalisti americani sa o poata descifra si studia. A ramas aici timp de sapte decenii.
Se estimeza ca, in intreaga lume, sunt mai putin de 20 de specialisti capabili sa inteleaga dialectul elamit in care au fost redactate textele. Cativa dintre cei mai reputati au cercetat, timp de decenii, tablitele in chestiune. O munca pe cat de laborioasa, pe atat de plina de satisfactii. "Arhiva explica modul in care functiona Imperiul Persan", explica Gil Stein, directorul Institutului de Orientalistica din Chicago. Pana de curand, istoricii nu aveau la indemana decat marturii indirecte, cum ar fi relatarile grecului Herodot. "Pentru prima data, avem ocazia sa-i auzim pe persi vorbind despre propriul lor imperiu", concluzioneaza Stein. Tablitele consemneaza misiuni diplomatice si militare, dar activitati mai banale, cum ar fi aprovizionarea cu alimente.
Desi au trecut sapte decenii de cand au primit arhiva de la Persepolis, responsabilii Institutului de Orientalistica din Chicago au fost permanent constienti ca, intr-o zi, vor trebui sa o returneze. O prima transa de 300 de tablite de lut a fost trimisa in Iran, in mai 2004 - o premiera absoluta dupa revolutia islamica din 1979. Prin acest gest, orientalistii americani sperau sa reinnoade legaturile cu cercetatorii iranieni si, poate, sa primeasca din nou acces la siturile arheologice din aceasta tara. Presedintele de atunci, moderatul Mohammad Khatami, pledase pentru reluarea schimburilor culturale cu Occidentul.
Stirea despre returnarea tablitelor de la Persepolis, relatata de presa americana, a atras imediat atentia avocatului David Strachman. El a cerut unui tribunal din Chicago sa confiste restul arhivei, aceasta urmand sa fie vanduta pentru a plati despagubirile datorate de Iran clientilor sai. "Incercam sa punem in aplicare o sentinta judecatoreasca" - a explicat Strachman.
Un proces controversat
Chiar daca regimul de la Teheran nu si-a trimis vreun reprezentant nici in acet nou proces, reclamantii - reprezentati de Strachman - au avut surpriza sa intampine, de data aceasta, opozitie in instanta. Cererea lor a fost constestata chiar de catre conducerea Institutului de Orientalistica din Chicago. Directorul Gil Stein a comentat pentru "Washington Post": "Nu exista absolut nici o justificare pentru aceasta actiune; este bizara, aproape suprarealista."
Chiar si Departamentul de Stat a intervenit de partea Teheranului, afirmand ca artefactele in disputa fac parte din patrimoniul national iranian si ca nu pot fi, deci, asimilate unor "bunuri comerciale", care ar putea fi confiscate prin decizie judecatoreasca.
Avocatul angajat de Universitatea din Chicago a invocat si principiul "imunitatii suverane", care prevede ca un guvern nu poate fi judecat la fel ca un simplu individ. Argumentul a fost respins de instanta, pe baza unui viciu de procedura. Judecatoarea Blanche M. Manning a decis ca numai Iranul - ca parte acuzata - poate invoca acest principiu. Dar Iranul nu era reprezentat in proces. Sansele reclamantilor cresteau vertiginos. Asa se face ca, la inceputul acestei luni, Teheranul si-a angajat propriul avocat, pe Thomas Corcoran din Washington. Nu inainte ca ministrul iranian de Externe, Manoucher Mottaki, sa declare, la 30 iunie a.c., ca Statele Unite s-au angajat intr-o actiune "indecenta". Mottaki a amenintat ca si tara sa ar putea cere Washingtonului despagubiri pentru orchestrarea loviturii de stat din 1953 (operatiunea Ajax), sau pentru sprijinul acordat Irakului in timpul devastatorului razboi din anii '80.
Gil Stein, directorul Institutului de Orientalistica din Chicago, crede ca iranienii au toate motivele sa fie furiosi: "Imaginati-va cum ne-am simti noi daca am imprumuta Rusiei Clopotul Libertatii, si un tribunal moscovit l-ar scoate la licitatie."
Un precedent periculos
Comunitatea academica americana insista asupra faptului ca arhiva de la Persepolis face parte din patrimoniul poporului iranian, neputand fi proprietatea unui regim sau al altuia. Dincolo, insa, de acest caz, cercetatorii se tem de crearea unui precedent extrem de periculos. Si au toate motivele sa se teama. Avocatul David Strachman a intentat deja procese similare impotriva altor institutii care detin importante colectii de arta persana, inclusiv Muzeul de Arte Frumoase din Boston si Universitatea Harvard. Si incearca sa speculeze la maximum contextul politic. Strachman a declarat pentru "Chicago Tribune": "Clientii mei au fost foarte deceptionati sa vada ca Guvernul nostru a luat apararea Iranului. Au fost foarte suparati, fiindca ei faceau exact ce a zis Congresul ca ar trebui sa faca pentru a ajuta in lupta impotriva terorismului".
Desigur, in lumea academica aceste actiuni juridice nu sunt privite drept acte de patriotism, ci mai degraba drept o dovada de oportunism si o incercare de speculare a unei tragedii. Cu consecinte incalculabile pe plan international. Directorul Insitutului de Orientalistica din Chicago explica: "Ar mai imprumuta vreodata Egiptul tezaurul Regelui Tut daca ar banui ca poate fi confiscat de oricine are un dinte impotriva Guvernului de la Cairo? Colaborarea academica se bazeaza pe increderea ca suntem capabili sa lucram deasupra conjuncturilor politice. Daca aceasta increderea ar disparea, intreaga structura a colaborarilor stiintifice s-ar prabusi. Si lumea ar fi mult mai saraca."
Procesul continua.

---

Despre autor: