Citindu-l pe Eliade

Nu opera, ci pe Eliade insusi, ca personalitate istorica accentuata. Probabil evenimentul carturaresc al verii si al toamnei va fi aparitia pana acum ineditului Jurnal portughez al lui Mircea Eliade.
Ar fi prezumtios sa incerc in spatiul de aici prezentarea celor doua tomuri masive. Dar tin sa recomand citirea lor neaparat impreuna cu lucrarea1 profesorului Sorin Alexandrescu. Carte care nu este conjuncturala (desi pornita initial ca una dintre prefetele ce trebuiau sa insoteasca Jurnalul), ci se inscrie perfect in proiectul intelectual al profesorului de la Amsterdam inceput cu Paradoxul roman. De aici si formularea stranie a titlului, caci nu avem o simpla cercetare biografica: M.E. in Portugalia, ci neobisnuita in context prepozitie dinspre incarca de o semnificatie suplimentara cuvantul urmator. "Portugalia" nu este doar un loc, ci un operator semiotic prin care biografia savantului se limpezeste, capata un sens spre care semioticianul inainteaza cu acribie, simt al nuantei admirabil, atat de departe de lecturile unilaterale si ideologizate care au proliferat in ultimii ani. Sunt cateva circumstante istorice (razboiul) si biografice (despartirea de Romania, perceputa tot mai clar ca definitiva, sentimentul ratarii, despartirea de legionarism si alte idealuri si prieteni ai tineretii, optiunea pentru o cariera de savant, cetatean al lumii, moartea sotiei) care fac din intervalul portughez unul privilegiat pentru Eliade, tinand de inefabilul amestec dintre istoria mare si istoria personala. Este vorba despre un "conflict major de identificare", o despartire de trecut si o pregatire pentru viitor.
Tehnica autorului tine de o fascinanta utilizare a decupajului si a conexiunii surprinzatoare, in care orice text devine un punct dintr-un inter-text parca nesfarsit, generand, luminand neasteptate semnificatii prin aceasta alergare de suveica. Citeasca-se, de exemplu, analizele frazelor cu "prietenii legionari" (pp.154 s.u.) sau a amintirii disputei cu Noica despre implicare morala si neutralitatea "administrativa", a raporturilor dintre Romania si Portugalia, respectiv dintre Antonescu si Salazar, a celebrei deja teme a legaturilor lui Eliade cu legionarismul, obsesia "romanitatii" samd. Portugalia reprezinta, spune de mai multe ori autorul, o oglinda prin care Eliade descifreaza Romania si se descifreaza pe sine.

---

Despre autor: