De ce sustinem operatiunea "Voci curate"?

Sunt dator cu o explicatie. Pentru ca este cat se poate de firesc ca dumneavoastra, cititorii acestui cotidian, sa va intrebati de ce am intrat, de la bun inceput, in parteneriat cu Civic Media, condusa de Victor Roncea, care solicita clarificari in legatura cu trecutul unor jurnalisti, al unor editorialisti si reprezentanti de ONG-uri. In definitiv, de ce ne intereseaza daca acestia au fost sau nu colaboratori ai Securitatii? Si de ce in avangarda se afla chiar ziarul ZIUA, al carui director, autorul acestor randuri, este singurul ziarist din acesta tara care a recunoscut public, si asta inca din 1992, ca a fost colaborator al Brigazii Antiteroriste, apartinand Securitatii. Si nu, pur si simplu, a venit Rosca pentru a se spasi in fata natiunii, ci a fost, in prealabil, dat in gat de catre Serviciul Roman de Informatii, pentru ca se afla intr-un conflict deschis cu Virgil Magureanu. Deci nici macar eu nu ma pot lauda ca m-am deconspirat din proprie initiativa. Nu cumva dau dovada de aroganta, de tupeu, nu cumva sfidez bunul simt, dand curs instantaneu demersului lui Victor Roncea? Pana la urma, cat de utila este, pentru sanatatea morala a Romaniei, deconspirarea securistilor din presa?
In 1992, cand Virgil Magureanu a lasat sa circule, la cateva ambasade si in presa, un document care demonstra ca am fost, timp de cativa ani, pana in 1985, colaborator al Brigazii Antiteroriste, iar eu am recunoscut acest lucru, intr-un articol publicat in Romania Libera, sub titlul "Sunt H15", opinia publica a fost socata. Pentru ca eram cunoscut, cum sunt si astazi, drept un infocat adversar al politiei politice. Fiindca solicitam, cu insistenta, inca din ianuarie 1990, prin demersuri jurnalistice si cuvantari la mitinguri, inclusiv in Piata Universitatii, deconspirarea imediata a tuturor celor care au facut parte din Securitate sau au colaborat cu aceasta. Si iata ca tocmai eu eram unul dintre aceia. Asa este. Exista insa o diferenta intre sentimentele care m-au incercat atunci, in 1992, cand am recunoscut public acest lucru si reactia pe care am avut-o cativa ani mai tarziu. Explicatia acestui proces cred ca poate spune multe, daca nu despre mine, in orice caz despre natura operatiunii declansate acum de Civic Media. In 1992, inca imi imaginam ca, prin colaborarea mea cu Brigada Antiterorista, nu adusesem atingere drepturilor omului si nu ma aliasem cu diavolul politiei politice romane. Ma amageam ca facusem un gest patriotic atunci cand ma oferisem voluntar sa colaborez cu Securitatea. Cativa ani mai tarziu, informatii cutremuratoare din ancheta si procesul desfasurate la Paris impotriva lui Carlos Sacalul, unul dintre cei mai mari teroristi ai lumii, au relevat faptul ca acesta colaborase cu generalul de Securitate Plesita. Mai mult, chiar. Se angajase, la comanda Securitatii romane, in misiuni de suprimare a unor concetateni care luptau in strainatate pentru ca noi sa fim mai liberi. Carlos tinea in dreptul inimii o lista neagra cu romani care trebuiau ucisi. La comanda altor romani. Pe care eu, H15, ii slujisem ca un tampit. Si ca un ticalos. Pentru ca, in realitate, in ciuda falsului esafodaj moral pe care mi-l construisem, ce facusem eu? Culesesem informatii despre teroristi sau presupusi teroristi, pe care statul represiv comunist, prin Securitate, ii santaja, ii manipula si, daca putea, ii aservea. Pentru ca statul insusi era de tip terorist. Abia cand am inteles acest lucru mi-am dat seama ce grozavie facusem. Si asa am devenit un dusman si mai inversunat al Securitatii. Intr-o forma sau alta, toate aceste lucruri le-am spus opiniei publice in ultimii ani.
Fenomenal este ca, la inceputul anului 2002, Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa, din care fac parte, a luat decizia, in unanimitate, de a solicita CNSAS o verificare a tuturor membrilor CRP. Raspunsul m-a lasat cu gura cascata: nici unul dintre membrii de frunte ai CRP nu fusese colaborator al Securitatii. Nici macar eu. Minciuna era evidenta. Chiar daca faceam abstractie de mine. Pe cativa dintre bosii presei ii cunosteam foarte bine. Din trecutul ceausist. Fusesera informatori ai Securitatii. Si, cu certitudine, nu ai Brigazii Antiteroriste. Erau acum curati cu patalama. Dar eu am dorit atunci sa ma ocup de statutul meu. Si m-am dus la Onisoru, seful CNSAS, si l-am intrebat: "Cum, domnule, nu sunt, daca sunt? De zece ani spun, in articole si la toate televiziunile, ca am colaborat cu Securitatea si voi spuneti ca nu?". Onisoru mi-a raspuns candid: "Dosarul dumneavoastra e clasificat la strict secret. Oficial, nu ati colaborat cu Securitatea". Ce porcarie! Si am iesit la rampa, organizand, la Sala Ronda a Hotelului Intercontinental, o dezbatere in care am prezentat aceasta situatie. CNSAS nici nu a tresarit.
ZIUA se angajeaza in aceasta lupta pentru aflarea adevarului nu fiindca eu unul doresc sa nu mai fiu singurul din presa cu pecetea de informator al Securitatii. Ci pentru ca numai astfel, prin adevar, vom demonstra ca avem un minimum de respect fata de cetatenii in slujba carora spunem ca ne aflam. Ei trebuie sa stie cine este fiecare dintre noi. Iar noi trebuie sa facem tot posibilul ca nici unul dintre jurnalisti sa nu mai poata fi vreodata santajat ori influentat cu petele sale din dosar. Oare nu este posibil ca macar unul dintre ziaristii informatori sa se devoaleze singur? Voi reveni asupra acestui subiect.
P.S.: Ramane valabila si promisiunea legata de dezbaterea asupra Constitutiei.

---

Despre autor: