Scrima romaneasca, scoala ei in speta, nu se dezminte! Aproape ca nu este an, nu exista competitie - chiar si de cea mai inalta cota - in care exponenti ai muschetarilor nostri sa nu urce pe podium. Cat mai sus! Si aceasta, oricat ar parea de ciudat. Si pare, de buna seama ciudat, pentru toti adversarii scrimerilor romani. In primul rand, pentru cei in care traditia acestei discipline sportive (dar si conditiile ce-i sunt asigurate) sunt infinit mai mari. Tari cu precadere de pe continentul nostru. Italia, de pilda, tara in care a vazut lumina zilei si lucrarea maestrului de scrima, Fiore dei Liberi - "Floss Duelatorum", inca din anul 1410; deci inainte de aparitia tiparului! Sau in Franta, primul manual de scrima purtand semnatura lui Henry de Saint Didier, dar un secol mai tarziu, in anul 1573... Si in Romania? Ca disciplina sportiva, scrima isi face aparitia odata cu Inaltul decret domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza din septembrie 1867, de infiintare a "Societatii centrale romane de arme, gimnastica si dare la semn", cunoscuta ulterior sub numele sintetic de "Tirul". Initiator, profesorul de scrima C. Constantiniu, avandu-l drept colaborator pe prof. Gh. Moceanu (directorul Societatii), in timp ce primul presedinte avea sa fie istoricul V.A. Urechia. A fost si meritul ministrului Cultelor de atunci, Spiru Haret, care a acordat un sprijin material substantial pentru construirea, pe locul unde se afla fostul Teatru de Opereta, a primei sali de scrima, alaturi de alta de gimnastica si un bazin de inot in aer liber. Iar de pe atunci... De atunci scrima romaneasca, treptat, ambitionandu-se (ca si alte ramuri de sport de la noi sa-si gaseasca un fagas cat mai trainic) a strabatut deceniile ajungand, prin spadasinul Razvan Penescu, la Olimpiada din 1928 de la Amsterdam. Am notat doar numele lui Penescu (si nu si ale altor spadasini romani) pentru faptul ca a avut cutezanta de a trage - se spune: cu mult aplomb - in aceeasi serie cu campionul olimpic de la Paris din 1920, Armand Massard. Cutezanta, dar si talentul nu vor lipsi muschetarilor nostri, chiar daca primele impliniri vor veni incepand din anul 1956, tot la o editie olimpica, cea de la Melbourne, odata cu medalia de argint o floretistei Olga Orban. O veritabila deschizatoare de drum in toate competitiile de anvergura, Olimpiade, dar si campionate mondiale si europene. Ca si acum, iata, la Izmir!

Turcia, un... port bonheur pentru Romania?
Se poate spune si asa! Pentru ca in alte doua importante competitii scrimerii tarii noastre si-au facut, cum se va intampla si la Izmir, o prezenta remarcabila. Prima oara, la mondialele pentru seniori de la Ankara, in 1970, cand echipa masculina de floreta a cucerit argintul. Apoi, patru ani mai tarziu, la mondialele pentru tineret: de doua ori medalii de aur, la floreta, prin Petru Kuki si de asemenea la sabie, prin Ionica Pop (in paranteza fie spus, I. Pop ocupa de mai multi ani functia de director tehnic in forul international - FIE). Numai ca Izmir - 2006 avea sa depaseasca net cele doua moduri de exprimare ale scrimerilor nostri, de vreme ce, iata, la o singura competitie, exponentii scolii romanesti au cucerit nu mai putin de 5 medalii - doua de aur, tot atatea de bronz si una de argint. Aurul avea sa straluceasca pe piepturile sabrerilor si spadasinilor. A sabrerilor, in prim plan cu campionul olimpic de la Sydney, in 2000 si liderul mondial en titre, de la Leipzig, anul trecut, Mihai Covaliu, care impreuna cu Constantin Sandu, dar si cu coechipierii sai mult mai tineri si mai putin experimentati Florin Zalomir si Rares Dumitrescu, iata, au reusit sa incheie en fanfare competitia. De fapt, echipa de sabie a Romaniei a sustinut doua finale. Prima, cu Rusia (teoretic, semifinala), de care a dipus cu 45-42. Apoi, finala propriu-zisa, cu Ungaria. Si din nou victorie, la o diferenta mult mai convingatoare, cu 45-40. Succesul in confruntarea cu sabreri rusi a fost unul, in primul rand, de orgoliu, in special pentru Covaliu, care si-a dorit revansa, dupa ce in turneul individual fusese stopat, in optimi, de catre Pozdniakov, cel pe care reprezentantul tarii noastre il intrecuse, cu un an in urma, in finala de la mondiale. Oarecum relaxati, sabrerii nostri au asteptat cu optimism finala cu echipa Ungariei. Initial au avut un parcurs fara greseala, conducand la un moment dat la o diferenta de 9 tuse. A intervenit - poate tocmai pe fondul relaxarii - un esec al lui Zalomir la Nemczik, dupa care scorul s-a mai strans. Zalomir a avut insa, o reactie prompta, in asaltul sau urmator, apropiindu-si clar victoria cu 5-2, in confruntarea cu Decsi. In ce-l priveste pe Covaliu, el a avut o prestatie constant valoroasa. Revelatia disputelor din turneul de sabie pe echipe a fost, insa, Rares Dumitrescu, cel care a lasat bouche bée pe toti sabrerii din echipa Rusiei, pana si pe Alexei Yakimenko, cel care cu cateva zile mai inainte cucerise titlul continental, in intrecerea individuala. O subliniere si pentru Florin Zalomir, medaliat cu bronz in turneul individual. Fost vicecampion mondial de tineret, cel care s-a format ca sabrer la scoala de scrima de la Iasi, condusa de maestrul de arme, Iulian Bituca, se mai impusese ca senior si in urma cu 5 ani la mondialele de la Nimes. Ca o curiozitate: Florin Zalomir a fost prezent cativa ani in... Legiunea Straina, suportand cu stoicism "conditiile speciale" de pregatire. Visul lui Zalomir e ca inca in acest an sa-si ia revansa, la mondialele de la Torino, asupra lui Yakimenko, cel care i-a fost stavila in semifinale. Altfel, poate ca Romania ar mai fi avut la sabie - inca un aur...

Pe langa sabreri, Si spadasine de aur!
Al doilea aur la europene a fost opera echipei feminine de spada. Un aur, care, de altfel, se profila inca din intrecerea individuala. Acolo unde Anca Bacioi a urcat pe podium, dupa victoria cu 15-11 la rusoaica Oxama Ermakova. A fost primul mare succes al spadasinei din Craiova, la nivelul senioarelor. Dublat, iata de aurul cu echipa, alaturi de Ana Maria Branza, Iulia Maciesan si Loredana Iordachioiu. De buna seama ca in competitia pe echipe, vioara intaia avea sa fie Ana Maria, tripla campioana mondiala de junioare si medaliata la mondialele de senioare, in urma cu 4 ani. Dar, cum ea insasi recunoaste: "La Izmir am fost ceea ce se cheanma o echipa, indiferent de ce cluburi apartinem si care sunt rivalitatile dintre noi, in campionatul intern...". Intr-adevar, numai datorita acestui spirit de echipa spadasinele Romaniei au reusit ceea ce putini nadajduiau - pana si antrenorii lor, profesorii Dan Podeanu si Cornel Milan - victoria in semifinale cu Rusia, cu 45-43, apoi si in finala, cu Ungaria. E drept, la o diferenta de numai o tusa, cu 33-32. Apropo de disputa la nivelul echipelor de club: la finele acestei saptamani, in Cupa Europei, cele patru scrimere vor fi rivale: Ana Maria Branza si Iulia Maciesan va trage pentru Steaua, detinatoarea trofeului, iar Anca Bacioiu si Loredana Iordachioiu pentru CSM Craiova. Si n-ar fi exlcus ca ele sa se intalneasca in finala...

Floretistele au repetat performanta de la mondiale...
Proba de floreta a fost si ea bine reprezentata la Izmir. Si tot de catre sexul frumos. Echipa Romaniei alcatuita din Roxana Scarlat, Cristina Ghita, Cristina Stahl si Andreea Andrei a cucerit argintul, dupa 41-26 in semifinale, cu Franta si un meci dramatic, in finala, cu Rusia, sportivele noastre neintrecute la o diferenta de o singura tuse (27-28). Parcursul fusese, insa, unul stralucitor, daca tinem seama ca la Izmir, floretistele Romaniei si-au adaugat in palmares si o victorie asupra Italiei (20-19), una din marile forte ale floretei feminine mondiale. Semne bune pentru cel mai mare examen sportiv al anului, mondialele de la Torino (29 septembrie - 7 octombrie). Acolo unde Roxana et Co tinteste aurul care a scapat printre degete echipei tarii noastre si anul trecut, la Leipzig.

Asadar, europenele de la Izmir confirma clasa scolii romanesti de scrima. Un numar de 5 medalii (doua de aur) la o singura competitie, chiar daca reprezinta un bilant de referinta nu trebuie sa surprinda. Este rodul talentului muschetarilor nostri, stradaniei lor si al antrenorilor de lot (dar si din cluburi). Este totodata consecinta fireasca a modului cum conducerea federatiei (presedinte de onoare, prof. Alexandru Mironov, presedintele executiv, prof. Ana Pascu, secretar general prof. Paul Novac, director tehnic, Octavian Zidaru, precum si intregul colectiv de antrenori federali) asigura si cordoneaza procesul de pregatire, la exigentele tot mai aspre ale marii performante. Succesele de la Izmir si cele cele care se prefigureaza si la Torino ofera, intr-o buna masura, garantia ca la jumatatea ciclului olimpic scrima romaneasca se afla in grafic.