Renasterea spirituala a Europei vine din Est

Scriitorul si jurnalistul Orazio Petrosillo, totodata prestigios expert in politica Sfantului Scaun al mass-media italiene, ne-a impartasit dupa vizita recenta a Sanctitatii Sale Benedict al XVI-lea in Polonia cateva reflectii in legatura cu primatul Sfantului Apostol Petru. Prezentam, in continuare, o parte din interviul acordat de vaticanistul Orazio Petrosillo corespondentului ZIUA la Vatican.
Europa pare ca "se uraste pe sine insasi" afirma, recent, Suveranul Pontif, cu ocazia unui discurs legat de criza valorilor morale si spirituale in Europa. In acest sens, in ce mod credeti ca prezenta Papei in tara lui Wojtyla transcende relatiile bilaterale germano-poloneze, capatand relevanta si pentru statele Noii Europe si, in special, pentru tarile fost comuniste?
Este evident faptul ca, avand in vedere traditia sa crestina puternica, Poloniei ii revine un rol de prim-plan in Europa. In plin fenomen de decrestinare, intalnit atat in Occident, cat si in Rasaritul european, Polonia reprezinta una din putinele resurse spirituale si detine, in consecinta, un rol covarsitor in ceea ce priveste prezenta catolicilor in Europa. Astfel, in viziunea Papei, Polonia devine nu numai un moment strategic pentru apararea radacinilor si valorilor crestine pe Continent, dar si un important punct de plecare, o noua posibilitate pentru a reflecta asupra inspiratiei crestine. Este evident faptul ca Polonia poate indemna si alte natiuni din tarile Europei Centrale si de Est - precum Romania, Ungaria, Cehia, Slovacia, precum si tarile baltice - la un crestinism mult mai activ. Asadar, din acest punct de vedere, Polonia ar putea fi tara lider prin excelenta pentru renasterea spirituala a Europei.
Cum apreciati primirea facuta Sfantului Parinte de catre polonezi?
Poporul polonez l-a primit cu multa caldura pe pontiful german. Cordialitatea primirii a fost vizibila in special cu ocazia slujbei finale din parcul Bonie de la Cracovia, dupa ce Papa a anuntat sensul numelui adoptat "cel de Benedict al XVI-lea" si dupa ce a numit Cracovia drept orasul sau. Polonezii au trait, astfel, pentru prima oara emotia de a primi un pontif care nu este de nationalitate poloneza. Papa a dorit sa aduca un omagiu predecesorului sau, dar si sa ii invite, totodata, pe polonezi sa depaseasca orice interes, orice legatura de ordin sentimental si nationalist si sa conserve mostenirea crestina. Acesta a fost obiectivul principal al vizitei: nu de a inalta monumente sau de a construi piete dedicate lui Wojtyla, ci de a invita Polonia sa aduca in Europa marturisirea credintei sale crestine, asa cum dorea, de altfel, Papa Ioan Paul al II-lea, intrucat Europa are nevoie de aceasta "transfuzie" de catolicism.
Vizita la fostul lagar nazist, mai graitoare decat orice discurs
S-a afirmat, la un moment dat, ca prezenta Papei la Auschwitz ar fi fost mai degraba o "absenta".
Nimeni nu este indreptatit sa afirme ca prezenta Papei a fost o absenta. Multi evrei au laudat gestul Papei de a merge la Auschwitz, fiind recunoscut drept extrem de important, mai relevant decat orice discurs. Consider ca nimeni nu este indreptatit sa critice acest gest.
V-au surprins aceste critici?
Nu. Fiecare are propriile sale opinii. A existat un curent istoriografic de stanga care incearca sa acuze intreg poporul german de genocidul nazist. Desigur, vinile germanilor au existat, insa nu se poate generaliza.
Rabinul sef al Romei critica, intr-un interviu recent, reducerea nazistilor la "un grup de criminali"...
Da, exista obiectia conform careia Papa nu a atribuit responsabilitatea Holocaustului intregului popor german. Eu cred ca evreii ar trebui sa inteleaga primii faptul ca nu se poate generaliza. Intrucat este o situatie similara cu cea prin care s-a incercat atribuirea intregului popor evreu a vinii rastignirii Mantuitorului Iisus Hristos. Nu putem cadea in aceeasi greseala, atribuind intregului popor german responsabilitatea Holocaustului. Papa nu a dorit sa generalizeze. Desigur, se poate dezbate la infinit pe aceasta tema. Considerarea unei parti mai mari sau mai mici a poporului german drept implicata in genocidul nazist depinde de cine interpreteaza realitatea istorica.
Nu toti romanii erau sustinatorii
lui Ceausescu
Omiterea cuvantului "antisemitism" a atins, de asemenea, sensibilitatea lumii ebraice, precum si omisiunea unei "mea culpa" in numele Bisericii Catolice in stilul Papei Wojtyla.
Da, fara indoiala, Papa Ioan Paul al II-lea a spus mai mult in legatura cu responsabilitatea Bisericii in raspandirea antisemitismului. Insa ar trebui sa se tina cont de faptul ca Ratzinger provine dintr-o familie care s-a opus nazismului. Cum, de pilda, unei persoane care provine dintr-o famile care s-a opus regimului lui Ceausescu ii va fi dificil sa afirme ca toti romanii erau sustinatorii dictatorului. Papa nu intentiona sa tina un tratat istoric despre Shoah. A facut o vizita in care a implorat reconcilierea. A fost criticat din cauza faptului ca nu a cerut iertare evreilor in numele Bisericii, insa reconcilierea presupune si invocarea iertarii. Si apoi Papa nu este in primul rand reprezentantul poporului german, nu este presedintele Germaniei, ci liderul Bisericii Catolice. O alta critica a fost faptul ca a vorbit de sase milioane de polonezi, victime ale Shoah-ului, si nu de evrei. Insa a rectificat peste cateva zile. Daca Papa ar fi tinut o conferinta istorica, sigur ar fi precizat aceste lucruri. Insa prezenta sa in sine la lagarul de concentrare valora mai mult decat orice discurs.
Primatul Apostolului Petru
si crestinii Apostolului Andrei
"Ne rugam Domnului ca primatul Sfantului Apostol Petru, incredintat unor biete persoane umane, sa poata fi din ce in ce mai mult recunoscut in autentica sa semnificatie de catre fratii care nu sunt inca in plina comuniune cu noi", au fost cuvintele pronuntate zilele trecute de Suveranul Pontif. Cum credeti ca este perceputa aceasta invocare de catre ceilalti frati crestini - ma refer indeosebi la crestinii ortodocsi, tinand cont de faptul ca primatul reprezinta unul din punctele sensibile ale dialogului interconfesional, precum si de relatiile inca delicate cu Biserica Rusa?
Problema consta in modalitatea de recunoastere a acestui primat. Sunt sigur ca deja crestinii ortodocsi recunosc un primat de onoare al episcopului Romei.
Reprezentantii Bisericii Evanghelice au reactionat deja, afirmand ca "institutia papala risca sa fie mai degraba un element de diviziune decat de unitate". Cum se intentioneaza a se aborda, din punct de vedere teologic, aceasta chestiune delicata in viitor?
Consider ca este important sa se inteleaga in primul rand daca intentia lui Hristos era de a atribui Sfantului Apostol Petru o vocatie speciala. Conform viziunii catolice, apostolul Petru si succesorii sai au primit mandatul de a servi unitatea Bisericii. Daca, de exemplu, existau dispute intre doi patriarhi, ma refer la perioada din secolul intai al primului mileniu, inaintea schismei - episcopul revendica vocatia unitatii pentru a spune ultimul cuvant. Biserica are un principiu de unitate care este Hristos, insa intr-o dimensiune vizibila. Iar aceasta vocatie a unitatii a fost incredintata lui Petru si succesorilor sai. Deja in Enciclica "Ut unum sint", Papa Ioan Paul al II-lea aborda nu atat tema primatului, ci a modului de exercitare a acestuia. In anii viitori vor avea loc discutii din ce in ce mai aprofundate in legatura cu o posibila modalitate de acceptare a primatului Sfantului Apostol Petru si de catre bisericile ortodoxe.

---

Despre autor: