Dan Voiculescucontesta decizia CNSAS

Avand in vedere dispozitiile art. 16, alin. (1), din Legea nr. 187/1999, cu modificarile ulterioare,
Depun, in termenul legal, urmatoarea
CONTESTATIE
prin care cer reanalizarea cazului, emiterea unei decizii de admitere a contestatiei si, dupa reexaminare, pronuntarea unei decizii corespunzatoare probelor existente, respectiv ca nu am fost colaborator al Securitatii.
Incercand sa-mi explic concluzia eronata din actul pe care il contest ("Decizia nr. 234/15.06.2006), observ ca ea s-a putut datora unui complex de factori dintre cei mai diferiti, de la imperfectiuni de organizare legala si de fundamentare constitutionala a CNSAS pana la subiectivismul declarat al unor membri, de la prejudecati intretinute in timp pana la un anumit reflex al suspiciunii, de la necunoasterea sau uitarea realitatilor perioadei comuniste pana la incalcarea, fie si lipsita de rele intentii, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

I. Interesul Securitatii si post-Securitatii pentru DAN VOICULESCU.
DAN VOICULESCU a fost si inainte, si dupa evenimentele din 1989 un personaj fabulos, demn de un roman. Poate de aceea a si starnit interesul publicistilor, chiar si cand acestia fac parte din structuri ale statului, cum ar fi CNSAS, intrigandu-i prin originalitatea insertiei sale sociale, prin abilitatea cu care a navigat printre cataractele institutionale. Mirati de succesul sau pre si postrevolutionar insa lipsiti de documente sau de buna-credinta, unii oameni cu fantezie sau manipulati l-au inclus rapid in itele tenebro-cabalistice ale politiei politice. Este foarte probabil ca acest ton al interpretarilor sa fi fost dat de clonele fostei politii politice insesi, experienta postdecembrista dovedind o perseverenta preocupare pentru salvarea adevaratilor epigoni ai Securitatii si pentru discreditarea celor ce-i ramasesera "datori". Voiculescu a fost inclus in categoria celor supusi discreditarii.
Interesul Securitatii se naste spre sfarsitul studentiei lui DAN VOICULESCU, pornind de la particularitatea intelectuala a acestuia, putin obisnuita in epoca. Prin propria straduinta, DAN VOICULESCU era un tanar poliglot, stapanind la perfectie engleza, germana si franceza. Este clar ca limba rusa - cunoscuta de securistii mai vechi - nu l-a interesat. Un om care sa cunoasca bine fie si o singura limba a unei tari "imperialiste" era o raritate, dar unul care sa cunoasca trei asemenea limbi straine putea fi considerat un adevarat obiectiv strategic. Iar daca omul era si tanar, ignora consemnele politice si "intretinea relatii cu strainii", muncea ca ghid - un asemenea roman devenea in mod necesar pentru Securitate un obiectiv. Iar un obiectiv trebuia sa fie cucerit sau distrus.
Atipic, se putea ca "obiectivul" sa fie atat de mandru, de voluntar, incat sa nu se lase cucerit si atat de inteligent, incat sa nu se lase distrus.
A fost un "pariu" cu sansa infima, dar pe care DAN VOICULESCU l-a castigat. Nu a respins sfidator "curtea" pe care i-o facea Securitatea (nu facea politica, nu avea motive ideologice sa o faca), dar nici nu s-a lasat prins in angrenajul nenumaratelor roti dintate ale acesteia. In schimb, a progresat spectaculos in plan profesional. Datorita talentului innascut pentru afaceri de anvergura, devenea tot mai mult "obiectiv", dar si tot mai greu de cucerit ori de distrus.
Jocul de-a soarecele si pisica, in care, caz rar in afara lumii desenelor animate, invinsa a iesit pisica, a continuat pana in 1982. Este anul in care DAN VOICULESCU a punctat hotarator, reusind sa infiinteze sucursala CRESCENT - Romania, scapand de sub presiunea Securitatii ca functionar roman si obligand teribila institutie sa-l trateze ca pe un reprezentant economic strain, ceea ce si devenise.
A urmat perioada 1982-1989 in care CRESCENT a facut avere, fructificand cu extrema dibacie solul stancos al economiei socialiste.
Securitatea nu i-a iertat acest succes, cu atat mai mult, cu cat adesea castigurile CRESCENT intrau in conflict deschis cu interesele economice ale Securitatii. In cartea sa "Mostenitorii Securitatii", MARIUS OPREA, altminteri un adversar declarat al lui DAN VOICULESCU, relateaza, ca istoric, unele infruntari ale reprezentantilor CRESCENT cu reprezentanti ai Securitatii, care cereau o parte cat mai mare din profit, reprezentantii lui DAN VOICULESCU refuzandu-i, ceea ce este cat se poate de sugestiv pentru independenta lui DAN VOICULESCU, fata de odioasa structura (Marius Oprea, lucrarea citata, pag. 186-189). Succint, istoricul, strain de tonul academic, califica acele relatii prin concluzia "Ceea ce ramane in orice caz relevant este ca DAN VOICULESCU isi permitea sa
traga tepe
securistilor" (lucrarea citata, pag. 189).
Securistii i-au platit-o, lansand imediat dupa 1989 cele trei minciuni uriase despre DAN VOICULESCU.
* si-ar fi insusit conturile lui Ceausescu;
* e general de Securitate;
* l-a ucis la Viena pe MARIN CEAUsESCU, fiind urmarit pentru asta de Politia austriaca si de Interpol.
Aceste mari minciuni si manipulari s-au dezumflat in timp. Infirmarea lor a fost facuta inclusiv prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile ale instantelor din Romania sau din Franta. De altfel, membrii CNSAS, cu largul lor acces la dosare, se pot convinge si in mod direct de totala lipsa de suport a acestor colportari. Vocatia si interesul denigrarii au reizbucnit insa o data cu candidatura lui DAN VOICULESCU la o importanta functie guvernamentala. Acum, la inceputul verii 2006, manipularea se face incercandu-se a se implica girul institutiei Dvs.
II. Dilema principala a cazului. Prezumtia de nevinovatie.
Este clar ca Securitatea nu a fost indiferenta fata de persoana lui DAN VOICULESCU. De fapt, Securitatea nu a ramas indiferenta fata de nimeni, aplicand sarguincioasa principiul bolsevic "cine nu e cu noi e impotriva noastra", proportional cu importanta si cu impactul social al fiecarui supus din jurisdictia ei.
Se exclude deci ipoteza ca numele DAN VOICULESCU putea lipsi din arhivele Securitatii. Nu avea cum sa lipseasca. Dar, desi aceasta premisa este foarte simpla, trebuie sa remarcam ca verdictul gresit dat - precedat de scurgerea spre presa a unor detalii perfid selectate - ignora tocmai acest postulat. Simpla aparitie a numelui lui DAN VOICULESCU in arhive s-a transformat intr-o teribila suspiciune.
Dar graba de a specula existenta unor detalii superficiale - in speta: un asa-zis nume de cod sau doua aparente note informative - ca fiind dovezi ale colaborarii cu Securitatea pacatuieste si printr-o greseala fundamentala intr-un stat de drept: incalcarea prezumtiei de nevinovatie.
CNSAS este, oricat nu s-ar recunoaste aceasta, un organism jurisdictional. El pronunta - din pacate, in opinia noastra - verdicte care pot marca definitoriu viata unui cetatean, sfera drepturilor sale. In mod normal, cercetarea ipotezei daca o persoana a facut ori nu politie politica ar trebui facuta pornindu-se de la premisa prezumtiei de nevinovatie. Rasturnarea acesteia ar trebui sa fie rezultatul gasirii unor probe convingatoare, nu al goanei dupa senzational si al maximalizarii unor supozitii. Campania zgomotoasa starnita in presa prin divulgarea unor detalii nesemnificative, dar picante (in special a pseudonimului FELIX), etichetarile gravissime inspirate prin aceste etichetari au fost nu numai descalificante pentru incapacitatea CNSAS de a asigura discretia la care o obliga legea; s-a creat un cerc vicios al subiectivismului, campania de presa provocata inainte de emiterea punctului de vedere, asociata cu disfunctii procedurale interne (pe care le vom analiza intr-un capitol special) a condus la o presiune determinanta si nefasta asupra procesului deliberativ, asupra libertatii fiecarui membru al Colegiului de a chibzui si a se pronunta conform propriei convingeri.
In loc sa ia in considerare si sa aprofundeze Probatoriul departamentului de specialitate (asa-numita Fisa tehnica), sa asigure o dezbatere la care sa participe efectiv si persoana implicata conform principiului, de asemenea fundamental al contradictorialitatii (nu o singura audiere, unilaterala, ca la... Securitate!), Colegiul s-a lasat impresionat de revelatiile gazetaresti, cu corespondent direct in indiscretiile unora dintre membrii sai, maximalizand semnificatia unor detalii insuficient de concludente si ignorand sau minimalizand semnificatia datelor cu adevarat esentiale.
III. Contextul istoric
Enumeram cateva dintre adevarurile perioadei de referinta, uitate sau necunoscute in contemporaneitatea imediata:
1. Securitatea putea fi cu greu sfidata. Astazi, tinerii intreaba cu naivitate: "De ce nu i-ati refuzat?". Securitatea n-a acceptat decat in cazuri cu totul exceptionale refuzul de a colabora cu ea. Asta nu inseamna ca toti cetatenii erau "colaboratori". O parte erau neinteresanti, iar altii erau subiectii vanatorii ei. Dar daca, dintr-un motiv sau altul, structurile secrete optau pentru racolarea cuiva, acel cineva nu putea respinge oferta decat cu pretul libertatii (in perioada de pana in 1964) sau al compromiterii absolute profesionale si civice (in perioada de dupa 1964). Numai in mod cu totul exceptional, cu multa istetime, cu un simt al independentei dus pana la voluntarism si cu o doza considerabila de noroc, racolarea odata decisa in cabinetele oculte mai putea fi evitata. DAN VOICULESCU este una dintre aceste exceptii.
2. In fiecare din subperioadele comunismului (stalinista, dejist-poststalinista, ceausista), Securitatea a determinat bolile sistemice ale statului ori s-a molipsit de ele. Astfel, in perioada de referinta pentru caz, si Securitatea, asemenea economiei, vietii sociale, politicii etc., cunostea bolile minciunii, ale raportarilor fictive, goanei dupa rezultate umflate ori simulate acoperirii esecurilor, ambiguitatii, derizoriului s.a.m.d. Aceste carente se regasesc si in cazul "Securitatea - Voiculescu", in echivocul si lipsa de substantialitate a relatiilor, ca si in cautarea unor stratageme pentru a se disimula nereusita tentativelor de racolare.
3. Tematica si metodele "muncii de Securitate" nu mai erau aceleasi in perioada ceausista cu cele din perioada luptei de clasa. In prezent, referirile la Securitate evoca mai mult teroarea fizica, sangeroasa, cu valente de genocid, politicile tortionare, trecandu-se sub uitare caracterul persuasiv, insinuant, perfid, igrasios al Securitatii din perioada de referinta. Aprecierea relatiilor nu poate fi supusa acelorasi criterii. In perioada crancena, relatiile erau brutal maniheiste si aveau ca tinta dusmanii din nastere. In perioada ceausista, relatiile erau mai cetoase, imbinand frica venita din anii anteriori cu pretexte mai viclene, disimulate. Se solicita colaborarea nu pentru nimicirea unor dusmani fizici sau ideologici, ci pentru pretexte mai dificil de respins. Sloganul unitatii intregului popor, corectitudinea fata de lege, fidelitatea fata de tara erau amestecate perfid cu cerintele de salvgardare a regimului totalitar. Altfel spus, securistul nu putea fi "trimis la plimbare" decat daca te declarai nepatriot si antisocial.
4. Comertul exterior facea parte din domeniile celor mai intense preocupari ale Securitatii. Consecinta a fost ca era imposibil sa lucrezi in sistem si sa nu intri in vizorul "organelor". Faptul de a pastra raporturile inerente cu acestea, timp de peste zece ani, intr-o zona a echivocului - cum a reusit DAN VOICULESCU -, fara a te lasa inrolat efectiv, fara a le face jocul in mod real, fara a prejudicia vreun cetatean, mentinandu-se in profesie fara a plati in mod efectiv tributul delatiunii constituie o performanta, si nu o rusine.
5. Subperioada ce intereseaza cazul VOICULESCU (1969-1982) este la randul ei marcata de oscilatii politice ale starii generale de spirit de care nu se poate face abstractie urmarind relatiile atipice cu solicitantul. Vom aminti aici anii de referinta pentru relatia PCR - Securitate - populatie, urmand ca in capitolul IV.5 sa observam cum gradul de tensiune al acestei triple relatii se rasfrange asupra subiectului in cauza.
Astfel:
- in perioada 1969-1971 reverbera inca de emulatia anului 1968, de atitudinea independenta a Romaniei fata de invazia in Cehoslovacia, dar si de Plenara CC consacrata stigmatizarii abuzurilor comise de Securitate sub Alexandru Draghici. Securitatea aparea cosmetizata, ca o componenta a sistemului national de aparare, debarasata - chipurile! - de obiectivul reprimarii dusmanilor politici;
- perioada 1971-1977, a importului de "revolutie culturala", cu recrudescenta rolului Securitatii, in special ca urias mecanism de gestionare a fricii fata de stat, de "mankurtizare" a constiintelor;
- perioada 1977-1979, a unei ofensive a lui Ceausescu pentru aservirea totala a aparatului represiv, insotita de mitul poporului unanim. Au fost golite penitenciarele de delincventi, iar Militia si Securitatea s-au aflat o vreme in deruta absoluta, minimalizate, si marginalizate;
- perioada de dupa 1980, cand dictatura personala isi atinge apogeul, Securitatea redevenind instrumentul ei (aparent) cel mai docil.
In acest context s-au produs tangentele lui DAN VOICULESCU (tanar poliglot, dornic de legaturi cat mai diverse, inclusiv cu persoane din afara spatiului concentrationar romanesc, amator de castiguri muncite - ghid, comert -, extrem de inteligent, dar cu un pregnant instinct al insubordonarii, nonconformist, imposibil de manipulat) si Securitate, incapabila sa accepte ca nu-l poate inrola sau distruge.Rezultatele confruntarii la scara individuala sunt: alternanta conditiei lui DAN VOICULESCU ba de urmarit, ba de candidat la colaborare, esecul incercarilor de racolare mascat de ofiteri cu cateva aparente de rezultat, repede abandonate. Materialul dosarelor CNSAS este extrem de sarac, total neconcludent sub aspectul acuzei de colaborare cu Securitatea ca politie politica, si chiar cu Securitatea in general. Punctul de vedere pe care il contestam reflecta maximalizarea semnificatiei efortului Securitatii de a-l recruta pe DAN VOICULESCU si minimalizarea esecului real al acestui efort.
IV. Analiza detaliata a dosarelor CNSAS.
IV.1. Analiza statistica a cuprinsului.
Dosarele examinate de Colegiul CNSAS contin 159 de file distribuite, in functie de continutul lor, astfel:
* coperti, pagini albe, formulare necompletate sau inscrisuri nesemnificative: 17 file
* simpla corespondenta birocratica intre unitatile de Securitate: 19 file
* materiale intocmite de ofiteri sau de informatorii lor, preponderent de supraveghere a lui DAN VOICULESCU: 95 de file
* rapoarte de interceptare a convorbirilor telefonice ale lui DAN VOICULESCU: 12 file
* rapoarte despre interceptarea corespondentei lui DAN VOICULESCU: 3 file
* note semnate DAN VOICULESCU: 8 file
* note semnate FELIX: 2 file
Total 159 de file

De la prima privire se observa ca, desi dosarele CNSAS sunt relativ voluminoase (159 de file), faimoasele dovezi ale asa-zisei "colaborari" a lui DAN VOICULESCU sunt de fapt - cantitativ - infime ca pondere (analiza lor calitativa va fi intreprinsa in Capitolul IV.6 - IV.8). Notele FELIX, despre care scurgerile de informatii din CNSAS au facut sa curga rauri de cerneala, creand o adevarata psihoza, inseamna numai doua file din 159. Impreuna cu cele opt file de rapoarte de serviciu semnate in clar, lipsite de orice conotatie ori sugestie de participare la activitatea de politie politica, inscrisurile provenind de la DAN VOICULESCU totalizeaza doar zece file din 159 (dintre care doua cu pseudonim). Cantitativ - infim, iar aspectul calitativ va fi analizat infra.
Daca materialele provenind de la DAN VOICULESCU - nesemnificative prin continut - reprezinta doar 6,31% din totalul maculaturii, materialele de supraveghere a lui DAN VOICULESCU (note ale informatorilor care-l inconjurau, rapoarte ale ofiterilor care-l studiau, materializarea actiunilor de filaj, de interceptare a telefoanelor si corespondentei) totalizeaza 113 file (71,06%). Este un prim raspuns, bazat pe cifre exacte, nu pe speculatii, la intrebarea daca persoana in cauza era urmaritor sau urmarit.
Tot pentru impresia "artistica" pe care o lasa simpla existenta a dosarelor, trebuie remarcata ponderea sterilului absolut a filelor cu semnificatie zero (coperti, pagini albe, formulare necompletate sau inscrisuri fara nici o relevanta): 17 file (10,69%). Impreuna cu adresele birocratice dintre unitati si servicii (19 file), materialul nesemnificativ reprezinta 22,64% din totalul filelor.
Calificativul de maculatura nu este deloc deplasat.

IV. 2. Analiza statistica a structurilor de securitate implicate.
In anexa nr. 1 - parte integranta a prezentei Contestatii - sunt consemnate cele 17 unitati ale Securitatii (directii, servicii, unitati speciale etc.) implicate direct sau indirect in inscrisurile dosarelor privindu-l pe DAN VOICULESCU, impreuna cu filele in care aceste unitati sunt mentionate. Este semnificativa ponderea implicarii unei unitati speciale sau a alteia si mai este semnificativa absenta cu desavarsire a anumitor unitati.
In primul rand este de observat absenta totala din materiale a Directiei I (de informatii interne - UM 0610). Este unanim cunoscut ca aceasta este principala structura de politie politica, de impunere si mentinere a regimului totalitar. Absenta acestei directii din materialul documentar analizat este o importanta dovada ca, fie si in masura nesemnificativa in care Securitatea a fost preocupata de DAN VOICULESCU, interesul viza alte resorturi ale respectivei institutii decat cele care au indeplinit atributiile de politie politica.
Nenumarati ani, detractorii lui DAN VOICULESCU au sustinut ca el ar fi lucrat direct in sau pentru structurile economice ale Securitatii. Aceste calomnii au fost infirmate prin trei hotarari judecatoresti definitive (doua obtinute in Romania si una in Franta). Iata ca si noul material documentar confirma ca acele campanii de presa nu au fost decat aberatii. Din dosar lipseste cu desavarsire orice referire la UM 650 (Serviciul independent pentru comert exterior) si UM 0107 ("Dunarea").Ponderea o detine in mod detasat Directia a III-a (UM 0625) de contraspionaj. Despre aceasta directie unul dintre cei mai aprigi critici ai Securitatii, istoricul Marius Oprea, scrie in lucrarea deja citata, "Mostenitorii Securitatii":

"In mod formal, aceasta directie coordona o activitate care nu ar fi trebuit sa aiba legatura cu politia politica - si anume, asigurarea informativa a unitatilor economiei socialiste, protejarea secretelor tehnologice, a inovatiilor in curs de brevetare, precum si impiedicarea sabotajelor economice, sesizarea neglijentelor cu consecinte grave si prevenirea oricaror actiuni de natura sa prejudicieze economia nationala".
(Marius Oprea, lucr. cit., pag. 60)

Asadar, nu numai ca notele atribuite lui DAN VOICULESCU nu aveau continut de delatiune politica, dar structura ce s-a ocupat de supravegherea sa nu avea atributii de politie politica, era o structura a serviciilor speciale care exista in orice stat, inclusiv in tarile cu democratie avansata, facand parte din sistemul de asigurare a suveranitatii nationale.
Nu este lipsita de importanta nici ponderea unitatilor de stricta supraveghere (ascultari telefonice, interceptari, filaj) ale caror urme in dosarele privindu-l pe DAN VOICULESCU nu pot sa dovedeasca altceva decat faptul ca era urmarit, supravegheat si ca nu era colaborator.

IV.3. Analiza incadrarii informative a lui DAN VOICULESCU.
In Anexa nr. 3 - parte integranta a acestei Contestatii - sunt enuntate numele de cod ale celor 17 (saptesprezece!) informatori ai Securitatii cu care a fost "incadrat" DAN VOICULESCU. Desi considerabil, numarul nu este complet pentru ca i se adauga ofiterii care-l supravegheau, alti functionari cu atributii de vigilenta (spre exemplu, inspectorul Biroului de Documente Secrete al Intreprinderii, primul-secretar de sector), precum si puzderia de vecini, amici, colegi, participanti la evenimente, trasi metodic de limba in legatura cu firea, preocuparile si actiunile celui supravegheat. Totul se afla si se nota despre persoana in cauza: la serviciu, pe strada, acasa, in casa, la bar, la munte, la Paris, la Dusseldorf, Securitatea afla ce face, ce vorbeste, ce gandeste, ce nazuieste, cum vorbeste, cum zambeste, ce prefera, ce greseste. Piesele dosarului aduna ca intr-un bazar calitati si defecte, reale sau imaginare, observate cu obiectivitate sau exprimand ranchiuna delatorilor.

IV.4. Compararea informatiilor obtinute de la sau despre DAN VOICULESCU.
In Anexa nr. 4 - parte integranta a acestei Contestatii - este reprodusa lista informatiilor culese despre DAN VOICULESCU. Sunt in numar de 50. Jumatate ii atribuie defecte (pondere neobisnuita pentru un colaborator), un numar de 14 ii atribuie calitati (unele contrazicand defectele notate in alte materiale), dar un numar considerabil, 11 (unsprezece) privesc "defecte" grave pentru mentalitatea epocii, aproape fiecare in parte fiind de natura sa atraga supravegherea si contramasurile Securitatii. Dintre acestea (scrise in Anexa 4 cu litere boldite) citam:
l relatii neoficiale cu partenerii de afaceri;
l relatii cu romanii care au rude in strainatate;
l nu intocmeste notele de protocol (!);
l nu prezinta "garantii" moral-politice pentru a se deplasa in strainatate.
In antiteza tot ceea ce a reusit Securitatea sa stoarca de la DAN VOICULESCU, presandu-l in mod direct cu informatiile "compromitatoare" (in acceptiunea vremii) despre el insusi, reprezinta un fond insignifiant cantitativ si total lipsit de valoare sub aspectul continutului. Ele vor fi analizate la pct. IV.6 si IV.7.

IV.5. Oscilatiile atitudinii Securitatii fata de DAN VOICULESCU.
Istoricul acestor relatii impuse debuteaza la 15.12.1969, cand Centrul de triere-dispecerat al cererilor de pasapoarte transmite Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucuresti chestionarul prin care DAN VOICULESCU solicita viza pentru o plecare individuala in Austria. Raspunsul ISMB a fost implacabil: aviz negativ (dosar CNSAS 2003, pag. 91).
Imediat dupa acest refuz dezamagitor, lt. maj. MOLDOVEANU PUIU il contacteaza pe DAN VOICULESCU in perspectiva recrutarii drept colaborator. Chiar daca tanarul locotenent major intocmeste, incepand cu data de 25.02.

---

Despre autor: