Totul incepuse nesperat de bine pentru Zidane si Franta lui. Dupa doar cateva minute in care italienii nu si-au aratat indarjirea decat prin doua interventii parca specifice ale lui Cannavaro si Zambrotta, la intimidare, cum se spune, a survenit un d
Totul incepuse nesperat de bine pentru Zidane si Franta lui. Dupa doar cateva minute in care italienii nu si-au aratat indarjirea decat prin doua interventii parca specifice ale lui Cannavaro si Zambrotta, la intimidare, cum se spune, a survenit un duel in careu intre Malouda si Materazzi in urma caruia arbitru argentinian Elizondo a acordat poate cel mai important penalty din intreaga istorie a Cupei Mondiale. Asta in primul rand printr-o executie magnifica a lui Zidane - "scarita" in vinclul din stanga lui Buffon dupa ce mingea a lovit de doua transversala -, dar si prin justetea destul de contestabila prin care a fost acordata respectiva lovitura de penalitate. Fundasul lui Intern Milano care se facuse vinovat de amintitul penalty, Materazzi, avea sa aduca peste doar 12 minute egalitatea, printr-o lovitura de cap in urma unui corner executat de Pirlo. In ragazul timp de pana la finalul primei reprize initiativa a apartinut in considerabila masura jucatorilor lui Lippi, care au trecut in doua randuri, prin Toni si Materazzi, pe langa inscrierea golului desprinderii, asta in timp ce Zidane i-a uluit pe cei 72 .000 de spectatori prin modul in care se incapatana sa-l ridiculizeze pe "paznicul" sau Gennaro Gattuso, dar indeosebi prin cateva neasteptate interventii in propria defensiva, una dintre acestea aproape decisiva. Totul parea sa sa fie pregatit pentru Zizou, trebuia sa fie seara lui, mai ales ca la ultimul meci inscrisese un gol de istorie si intrase in prelungirile de dupa primele 90 de minute cu o accidentare destul de serioasa la brat, pe care a parut sa o speculeze suficient de bine spre extazul spectatorilor si a televiziunilor care-l prezentau drept un martir al fotbalului. A fost la doar zece minute de triumf aproape apoteotic, pentru care absolut toata era pregatita pentru celebrarea lui. A intervenit insa o lovitura cu capul aplicata lui Materazzi intr-o faza de relache al partidei, faza desprinsa parca din incaierarile Marsiliei sale adoptive, ca sa nu mai amintim de Ferentariul nostru, in urma careia nu doar ca a fost eliminat, dar si-a si batut joc de ceea ce ar fi trebuit sa constituie apogeul sau, precum si de respectul general cu care ar fi trebuit sa fie acompaniat intr-un asemenea moment. Dupa aceea nimic parca n-a mai contat, nici macar loviturile de departajare de la 11 metri in urma carora Italia lui Lippi a redevenit campionana mondiala dupa dupa 24 de ani, numai datorita unei executii in bara a lui Trezeguet, singurul gafeur din din respectivul punct cu var. Dar, dupa "sinuciderea" lui Zidane, cui i-ar mai fi pasat de chestia asta?
Despre autor:
