Toata lumea la picioarele lui Zidane! Cine n-are batrani, sa si-i cumpere! Nu ne mai inscriem si noi in corul laudatorilor, fiindca-s de ajuns vocile care ridica in slavi lectia de perfectiune oferita de Zidane & comp. exact atunci cand era mai mare
Toata lumea la picioarele lui Zidane! Cine n-are batrani, sa si-i cumpere! Nu ne mai inscriem si noi in corul laudatorilor, fiindca-s de ajuns vocile care ridica in slavi lectia de perfectiune oferita de Zidane & comp. exact atunci cand era mai mare nevoie. Dar incercam sa glosam tot in cautarea perfectiunii - de asta data, identificabila (ori nu) in arii conexe. In absenta Nationalei, Romania a avut, totusi, cativa reprezentanti aflati cu treaba la sarbatoarea fotbalistica din Germania: comentatorii TV. Postul national si-a asigurat colaborarea unor crainici valorosi - spre deosebire de alte televiziuni, care aseaza in fata microfonului gazetari improvizati, incapabili sa faca fata rigorilor unui comentariu intrutotul specific. Cu vreo 35 de ani in urma, dupa incheierea unui meci la Istanbul, am discutat o noapte intreaga cu marele ziarist sportiv care a fost Ion Chirila (era si Topescu de fata); interlocutorul incerca sa stabileasca niste reguli proprii comentariului sportiv TV, mai ales in materie de fotbal. Zicea Chirila: crainiciul TV trebuie sa suplineasca ceea ce nu se vede. Sa nu-mi spuna ca mingea a iesit in aut decat daca respectivul aut ar avea un anume chichirez. Sa nu-mi bage degetele in ochi si sa ma treaca nevinovat in categoria nevazatorilor. Sa identifice omul cu mingea. Sa-mi aduca informatii in plus despre combatanti, atmosfera, public. Sa emita judecati privind ansamblul desfasurarii partidei si consideratii de ordin tactic; sa insoteasca fazele cu precizari de ordin tehnic si regulamentar. Orice alta vorbarie (redundanta) este cel putin inutila, daca nu chiar deranjanta. Ar mai fi (aplicate la obiect - Mondialul) si alte cateva "ofuri" de luat in seama. Este momentul sa le supunem discutiei, cata vreme Mondialul a sechstrat in fata micului ecran milioane de romani. De pilda, corectitudinea exprimarii. Cei care pretind fotbalistului sa se exprime fara cusur in dialogul cu mingea ar fi datori sa-si gospodareasca rostirea la fel de impecabil. As! Multe dintre numele proprii din zona sud-americana, dar si din spatiul slav (de, rusa nu se mai invata in scoala...) sunt accentuate flagrant gresit. Specificul onomasticii spaniole ori portugheze este si el ignorat: Pe Nuno il cheama, de fapt, Nunio, Simao este Simanio s.a.m.d. Acestea fiind, pana la urma, maruntisuri. Pe cand practicam aceeasi meserie, obisnuiam sa consult crainicul din tara respectiva, cu rugamintea de a preciza pronuntia numelor proprii. Serviciu contra serviciu, fiindca nici lui nu-i era usor cu al de Parcalab ori Taralunga. Sigur ca, in valmasagul Mondialului, astfel de consultari nu-s posibile. Dar mai exista dictionare, indreptare, ghiduri de conversatie si, mai ales, ar trebui sa functioneze un anume instinct al comentatorului, precum si memoria auditiva - doar a vazut si el barem niscaiva telenovele sud-americane! Mult mai stridente sunt incalcarile logicii. Formula "a obtinut un fault" este un adevarat monument al absurdului! Cum sa nu obtii o... cotonogeala? De obtinut se obtine lovitura libera, nu infractiunea... adversarului! Reporterii TV aflati in teatrul de lupta din Germania sunt, spre lauda lor, toba de fotbal, comenteaza cel mai ades exact, inteligent si prompt. Dar... vorbesc prea mult. Ma refer la vorbaria prin care se descrie, inutil, tot ceea ce romanul vede cu proprii ochi. Oricum, la aceasta editie am avut parte si de meciuri formidabile, si de comentarii onorabile. E ceva!
Despre autor:
