1 Iulie 2006
Sa implinesti cu smerenie si frica de Dumnezeu indatoririle unei dregatorii publice, sa ai locul de munca pus sub pavaza icoanelor realizate de tine insuti, din cele mai diferite materiale, intr-o varietate de forme desavarsite de o imaginatie debor

Sa implinesti cu smerenie si frica de Dumnezeu indatoririle unei dregatorii publice, sa ai locul de munca pus sub pavaza icoanelor realizate de tine insuti, din cele mai diferite materiale, intr-o varietate de forme desavarsite de o imaginatie debordanta, sunt fapte greu de crezut astazi, cand lumea se „petrece spre veacul cel de pe urma“ din ce in ce mai instrainata de sine. Si totusi, un asemenea om exista. Se numeste Gheorghe Avram, primarul comunei Valea Mare, din judetul Covasna, care ne-a surprins cu faptele sale in slujba obstei, dar, mai ales, cu unicele sale icoane pictate pe... iasca!

Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea 783) afirma ca inchinarea acordata icoanei „trece“, „urca“ la persoana reprezentata sau la prototip, la modelul viu al ei. Atat de mare importanta i s-a dat icoanei, incat procesele-verbale si toate „asezamintele“ soborului de atunci au fost incheiate abia peste patru ani. Iata de ce, intrand in biroul primarului Gheorghe Avram, de la Valea Mare, din judetul Covasna, am tresarit si noi vazandu-i icoanele si am „urcat“ apoi, intr-o tainica trecere , spre chipul desavarsit al sfintilor pe care ii reprezentau, smerindu-ne si cautandu-ne cu mai mare atentie cuvintele.
Rolul social al icoanelor din primarie
Am inteles aici ce rol poate juca icoana in viata sociala a obstei. „Cand intra cineva in biroul meu cu treburi, prezenta icoanelor ii impune un anumit respect, pentru ca toti, declarat sau nu, avem un dram de credinta in noi. Apare o bucurie enorma cand vad ca oamenii se inchina la o icoana facuta de mine. Astfel si problemele se rezolva mai usor. Mie imi produc o stare de bine, liniste si o mare bucurie“, ne-a marturisit primarul artist.

Natura poarta chipul lui Dumnezeu
Pasiunea lui Gheorghe Avram pentru icoana a inceput cu multi ani in urma, mai intai, ca o „mazgaleala laica“, apoi ceva mai elaborat, ca in final sa rezulte „o bucatica din sufletul meu“, ca un „dar de la Dumnezeu, ca o revelare a lucrarii Lui.

Despre autor:

Gardianul

Sursa: Gardianul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.