The Black Sea

Incepeam colaborarea la cotidianul ZIUA, acum un an, cu un articol care purta acelasi titlu precum cel de astazi. Diferenta era ca purtam costum negru si cravata, iar acum aparem in tinuta mai putin protocolara, vag sportiva. Se poarta si la alte case, mult mai mari si simandicoase. Ce s-a mai intamplat de-a lungul si de-a latul unei mari, dincolo de culorile politice cu care o alintam, care, iata, din producatoare de guvizi si stavrizi, aducatoare de visatoare cehoaice si nemtoaice durdulii, a devenit o "componenta strategica" a politicii externe romanesti? O sumedenie de "factori" - actori au devenit "actantii" unei noi si de mare anvergura programatice "Real-politik" a zonei, pana mai ieri interesate doar de tarile limitrofe si de vechile rivalitati europene de dupa Razboiul Crimeii. Posesia Stramtorilor si accesul la o "Mare Calda" (vechiul vis imperial al lui Petru I lasat mostenire urmasilor) nu mai functioneaza ca obsesie militara, in timpul in care avioanele "Mig 29", "Suhoi 12" si "F-16" pot crea oricand necazuri, iar rachetele americane din Mediterana sau cele rusesti din nu se stie unde, pot produce pagube semnificative relatiilor interzonale. Petrolul si gazele din Marea Caspica, traseele conductelor si potentialul/interesele marilor multinationale sunt operationale intr-o stricta concordanta cu ambitiile riveranilor.
Cand, cat si cum - vom vedea.
Numeroase dezbateri, forumuri si simpozioane avand ca "target" / tinta Marea Neagra, vin sa incerce o oficializare si armonizare a diferitelor perspective si interese. Este limpede astazi ca prezenta zonala a SUA, cat si iminenta admitere a Bulgariei si Romaniei in UE, membre deja NATO, alaturi de mai vechile Turcia si Grecia, dar si ursul ranit numit Rusia, complica teribil lucrurile. Si asa complicat-incalcite de istorie, mult mai veche decat existenta SUA. Urmarim de multi ani miscarile unei lumi din care facem parte, prin prezentul nostru, dar si prin trecutul unei familii.
Consumat intre Bolis-ul - asa numeau armenii vechiul Istanbul / Constantinopole - bunicului patern, care avea propietati in Kadikhioy si Insula Fecioarei (Buiuk Ada, cum ii spun turcii) in Marea Marmara, intre Varna bunicului matern, Feodosia de pe litoralul Marii de Azov unde a fost botezata mama nascuta la Rostov pe Don (in refugiu) si Odesa unde a luptat tata in Armata Regala Romana, ca sa obtina niste decoratii, pe care bunica Mariam, ce provenea din adancul Imperiului Otoman, sa le arunce la gunoi in anii '50, de frica, la Bucuresti, crezand ca face bine eroicului fiu pus pe edificarea noului regim de democratie populara. Istoria Marii Negre este extrem de complexa si complicata. Nu de azi, de ieri. Daca citim luarile de cuvant si pozitiile oficiale prezentate cu diferite prilejuri lucrurile par simple, elegante si aparent repede rezolvabile.
Nu sunt. Istoria Marii Negre nu mai este cea din vremea cand N. Iorga si Gh. Bratianu scriau extraordinare pagini de analiza politico-istorica. Istoria Marii Negre aduna intre coastele ei, mai insorite la Batumi, Soci si Suhumi, dar mult mai vantoase si friguroase intre Burgas, Sulina si Odesa, dar si printre valurile ei, multe drame si tragedii. Conspectele, "punctajele" si expozeurile, unele chiar stralucite, ale diversilor experti, incearca sa ofere solutii adevaratelor chestiuni, destule conflictuale si, nu putine, extrem de delicate. Daca Dunarea si-a gasit traseul analitic prin "Danubius"-ul lui Claudio Magris, daca "Balcanii si Balcanismul" Mariei Todorova ofera echivalentul zonal al faimosului "Orientalism" al regretatului profesor de la Columbia, Edward Said, daca Richszard Kapuscinki a dat o forma lucid-inteligibila, prin "Imperium", aventurii istoriei recente a Rusiei si Timothy Garton Ash a prins extrem de sugestiv nu doar profunzimile, ci si paienjenisul de contradictii al Europei Centrale, daca Predrag Matvejevic a dat si consacrat extraordinarul lui "Breviar mediteranean" unui exploziv azi "Mare Nostrum", Marea Neagra isi asteapta, inca, sinteza. Care sa imbine proiectele politice si strategiile elaborate de experti, cu intelegerea superioara si in profunzime a unei intregi umanitati. De mare diversitate. Ar fi pacat si o eroare, uneori chiar este, sa fie neglijata existenta oamenilor. Proiectia strict militara sau strategica, fara o buna perceptie a umanitatii locale, cu trecutul, prezentul, specificul si traditiile sale, cu intentia declarata doar a unor bune si pragmatice intentii politice, vor esua. De aceea spunem ca marea carte a Marii Negre, la propriu si la figurat, se scrie abia acum, chiar daca nu are un autor bine definit si sunt mai mai multe planuri "editoriale". La Washington, Kiev, Ankara, Sofia, Bucuresti si, de ce nu, la Moscova. O carte / "Carta", precum cea a Atlanticului de Nord, pentru Marea Neagra, bine scrisa si limpede definita si acceptata de toti "vectorii" implicati, oricate "asimetrii" ar presupune, ar avea beneficii pentru toata lumea. La urma urmelor, cui nu i-ar placea sa bea o cafea buna cu prietenii si, cu picioarele in apa, sa citeasca ziarul. "New York Times", sa zicem. Era visul lui Caragiale. N-a avut parte. La Berlin a fost mereu ploaie si frig.

---

Despre autor: