28 Iunie 2006
Abuzind de practica motiunii de cenzura, partidele opozitiei au transformat-o intr-o forma fara fond. Lipsite de eficacitate, motiunile de cenzura se depun si sint respinse intr-o cvasianonimitate, dar incapacitatea Parlamentului de a-si realiza obie
Abuzind de practica motiunii de cenzura, partidele opozitiei au transformat-o intr-o forma fara fond. Lipsite de eficacitate, motiunile de cenzura se depun si sint respinse intr-o cvasianonimitate, dar incapacitatea Parlamentului de a-si realiza obiectivele devine cu fiecare experienta de acest gen evidenta. Anexa institutionala a Guvernului, Parlamentul ramine doar un cadru pentru asamblarea majoritatilor, eventual un teren de manevra pentru partidele politice.

Parlamentul s-a golit de continut. Autoritatea sa este contestata, legitimitatea nu este recunoscuta. Formal puternic, in realitate slab, Parlamentul nu are un autentic rol de control. Preeminenta partidelor pe plan politic a vidat Parlamentul de esenta sa. O dovada in plus: epopeea motiunilor de cenzura. Inca o motiune de cenzura va trece prin Parlament, si, o data in plus, sansele ei de reusita sint minime. Astfel, suprematia sa asupra Executivului, in primul rind a Guvernului, este iluzorie. Toate speculatiile privind ultima motiune de cenzura a PSD nu vizeaza reabilitarea Parlamentului ca institutie politica de ultima instanta, ci doar aranjamente politice privind debarcarea lui Calin Popescu Tariceanu. Mai poate fi motiunea de cenzura un autentic mijloc de supraveghere parlamentara a Guvernului? Privita ca un fel de drept absolut asupra existentei Guvernului, motiunile de cenzura, in Romania, dar si de aiurea, nu isi indeplinesc menirea. Guvernele nu cad, ba de multe ori chiar se intaresc. In regimul politic inaugurat in 1991, motiunea de cenzura a fost astfel gindita incit sa nu primejduiasca stabilitatea guvernamentala. Si nu doar in Romania in cei 15 ani ai noului regim constitutional nici o motiune de cenzura nu a produs caderea Guvernului, dar si in Franta Republicii a V-a, doar o singura data, acum 44 de ani, metoda a mobilizat votul majoritatii parlamentarilor.

Abuzind de practica motiunii de cenzura, partidele opozitiei au transformat-o intr-o forma fara fond. Lipsite de eficacitate, motiunile de cenzura se depun si sint respinse intr-o cvasianonimitate, dar incapacitatea Parlamentului de a-si realiza obiectivele devine cu fiecare experienta de acest gen evidenta. Anexa institutionala a Guvernului, Parlamentul ramine doar un cadru pentru asamblarea majoritatilor, eventual un teren de manevra pentru partidele politice.

Noua atitudine ofensiva a PSD din ultima saptamina nu se subsumeaza unei viziuni institutionale, ci principiilor unei campanii de marketing ce urmareste reabilitarea partidului in fata propriului electorat. Motiunea de cenzura, motiunea simpla privind educatia sau spectaculoasele operatiuni stradale nu intaresc actiunea parlamentara a partidului. Forta sa parlamentara este redusa, iar ipoteza rasturnarii Guvernului, nerealista. Potentialul parlamentar al PSD (107 deputati si 44 de senatori) este insuficient pentru o astfel de actiune. Asocierea sa cu PRM (32 de deputati si 18 senatori) si PC (20 de deputati si 11 senatori) nu este posibila nici doctrinar, nici conjunctural. Astfel, sansele teoretice de reusita ale motiunii se volatilizeaza. Chiar atunci cind, contrar aparentelor, cele trei partide s-ar regrupa, ele nu ar putea obtine decit 232 de voturi din cele 235 necesare. PSD ar putea reusi sa produca un efect invers: sa ofere majoritatii ocazia reconcilierii sale formale la sfirsitul sesiunii ordinare. Daca pe plan legislativ Coalitia nu a fost solidara, in momentele-cheie disciplina de partid a functionat. Daca PSD nu va depasi semnificativ cele 151 de voturi de care dispune, izolarea sa politica se va accentua.

Cu fiecare noua motiune puterea reala a Parlamentului se diminueaza. Utilizate tactic, motiunile de cenzura devin simple instrumente de marketing politic. Impactul lor institutional este nul. Uzul si abuzul procedural sint semnul impasului in care se afla Parlamentul astazi. De aceea, fara regindirea rolului si a mecanismelor Parlamentului relansarea sa institutionala ramine improbabila.

Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.