Familia Popa a strans istoria romanilor la tarpesti

De la casa lui Creanga din Humulesti plecam spre un alt muzeu, o alta casa. In Moldova, in Neamt, casele si muzeele nu se prea deosebesc, ele se confunda in istorie, in minte si in amintiri. Casa cuiva devine casa memoriala, apoi muzeu, iar casele in care oamenii traiesc si se roaga, manastirile, sunt si ele muzee. Muzee insa mult mai vii si mai deosebite, muzee ale sufletului. Pentru Neamt trebuie sa vii pregatit, sa vrei sa vezi si sa auzi, iar daca ai si curajul sa intrebi, vei si invata. Cu aceste ganduri gonim, atat cat ne permite drumul, inspre casa muzeu a lui Neculai Popa. "Acolo o sa aveti ce vedea si auzi", ne spune toata lumea cand afla ca inspre muzeul Popa ne indreptam. Muzeul din Tarpesti, caci acolo se afla, reuseste sa grupeze multe colectii distincte sub acelasi acoperis: artefacte arheologice, colectii numismatice, colectii de etnografie locala, colectii de icoane si colectii de pictura si sculptura naiva. Drumul este prost, gropi si denivelari il fac aproape imposibil. Iar localnicii, vecini apropiati cu humulestenii, dau dovada de prezenta de spirit, cocotand pe un stalp un semn mare pe care scrie "Valea Suspinelor", desi nu acesta este numele locului.
Drumul se continua, masina scartaie incet, noi suntem din ce in ce mai deznadajduiti, pana cand la o intersectie vedem un indicator inspre muzeu si viram dreapta, spre un drum cu mai putine pretentii, dar macar mai neted si fara gropi. La circa 2-3 kilometri, dam de casa lui Neculai Popa. Batranul doarme, si am dorit sa nu-l deranjam, dar "bunica", sotia sa, Elena Popa, ne va prezenta totul. Ea incepe sistematic de la poarta.
Poarta, sau "spita neamului" cum spune batrana, este sculptata din lemn masiv si reprezinta elementul principal: Familia. Tata, mama si fiul sunt reprezentati de trei stalpi mari, iar intre ei sunt sculptati si ceilalti membri. Familia a avut si tarani, si intelectuali, povesteste batrana, iar pentru a nu-i amesteca pe unii cu altii, in lemn, intelectualii au palarie si coc, in functie de gen, iar taranii au palaria data pe o parte. Curtea, mare si spatioasa, este in asa fel gandita incat pe suprafata ei se regasesc, in sculptura naiva, in piatra sau lemn, toate povestile importante ale romanilor, reprezentate simbolic: dacul si romanul, sotia dacului si cea a romanului, haiducii, povestea lui Penes Curcanul, Ganditorul, o femeie cu un copil, lupta voinicului cu balaurul - pe care il va dovedi, fata romaneasca si nu in ultimul rand un mosneag.

---

Despre autor: