Avem bici, daa€™ nu pocneste

Mici, bere si manele, precupeti, sacagii, bragagii. Printre de-alde astea isi vindeau negutatorii in Bucuresti panzeturile, stofele si postavurile aduse de la Lipsca (Leipzig) in urma cu un secol si jumatate. Dupa care se duceau la zarafi sa-si schimbe mahmudelele si firfiricii in ducati sau taleri pentru a plati furnizorul german sau flamand ori cereau bani cu camata ca sa nu ramana fara lichiditati, iar daca nu reuseau sa plateasca, ajungeau mofluji (faliti). In vecinatatea importatorilor erau si pravaliile mestesugarilor - gabroveni (fabricanti de cutite), covaci (fierari), zlatari (aurari), selari, blanari, sepcari. Doar mamularii si marchitanii isi vindeau maruntisurile direct de pe trotuar.
Si poate ca treaba ar fi ramas asa multa vreme, sub influenta taraganata a ritmurilor orientale, numai ca dupa primii ani de domnie ai principelui Carol, zarafii si camatarii care faceau legea pe Lipscani au disparut, cedand locul bancherilor. De la alisverisurile pestrite, Romania a sarit miraculos de repede la moneda nationala, burse si camere de comert. Atunci s-au inaltat Ateneul Roman, Palatul Cotroceni, Podul de la Cernavoda, Universitatea Bucuresti, Gara de Nord, Palatul CEC, Foisorul de Foc, Palatul Postelor (Muzeul National de Istorie), Palatul de Justitie, Facultatea de Medicina, Palatul Fundatiei Universitare Carol I (Biblioteca Centrala Universitara). Bucurestenii au trecut de la lampa cu gaz la curentul electric. De la trasura la tramvai si tren. De la scrisori trimise prin comisionar - la telefon.
Totusi nimic nu se putea ridica fara bani. Facem ce facem si tot la PIB ajungem. In 1870
PIB-ul/locuitor al Romaniei era cel mai redus din zona, dar in 1913 deja era peste cel din Grecia, Portugalia ori Polonia.
Mai important decat numaratul metrilor patrati construiti, al kilometrilor pietruiti, al tonelor exportate e insa raspunsul la intrebarea: Cine le-a facut pe toate? Poporul roman - asa cum zic comunistii? Regele - cum sustin monarhistii? Nu, raspunsul corect e altul: elitele. Acele forte care programeaza masina politica si dau poporului si regelui impresia ca ar conduce.
Mai bine zis, trecerea de la mahmudea la leu a facut-o educatia, cel mai important capital autohton si principala materie prima cu care s-a cladit elita. Asa se explica insistenta cu care burghezia isi trimitea fiii la Paris sau Berlin ca sa se faca bancheri ori industriasi. Nu emigra grosul populatiei, ca acum, ci plecau doar varfurile, si nu de tot, ci doar pentru a se intoarce capabile sa-si gestioneze afacerile si tara.
Da, dar stiti ce s-a intamplat in cele din urma cu elita romaneasca? Munca inaintasilor a fost aruncata la canal - Canalul Dunare - Marea Neagra. Iar daca acum suntem din nou in urma grecilor, a portughezilor sau a polonezilor, inseamna ca asta e valoarea elitei noastre actuale: industriasi si bancheri facuti la apelul bocancilor ori specializati in cosorul lui Moceanu.
Asadar - mici consumati, da? Manele ascultati, da? Inseamna ca exista o traditie care nu s-a pierdut. Din pacate, nu e vorba despre cea impusa de elitele din timpul lui Carol I, ci despre obiceiurile din targ, din vremea cand toptangiii faceau legea. Dupa 60 de ani de comunism si postcomunism, ne-am intors la nivelul de gandire din urma cu un secol si jumatate. N-are rost sa ne miram ca au ramas printre noi si Tipatestii si, Catavencii lui Caragiale - doi la Primarie, trei la Prefectura, unul la scoala de fete...

---

Despre autor: