Unchiul meu

regizor, scenarist si interpret principal, cu o minutiozitate de ceasornicar. El nu imprumuta insa nimic de la acesti doi mari precursori, avandu-si personalitatea sa proprie, profund originala. Filmografia sa nu e voluminoasa, include doar sase lungmetraje si cateva scurtmetraje si filme tv si, totusi, este egalul marilor clovni ai filmului mut.
De vita nobila, ca si comicul italian Toto, Tati (pe numele sau intreg TATISCHEFF) a fost nepotul ambasadorului tarist la Paris, el debutand in teatru de varieteu, pentru ca, dupa cel de-al doilea razboi mondial, sa se apuce de filme, mai intai scurtmetraje, intre care ultimul "L'ecole des facteurs" (scoala factorilor postali) prevesteste primul sau lungmetraj, "Jour de fete" (Zi de sarbatoare), povestea unui factor postal cam aiurit dintr-un mic sat si intamplarile pline de haz prin care trece in timpul unei sarbatori locale. Al doilea film al sau, "Les vacances de Monsieur Hulot" (Vacanta domnului Hulot), care a fost un mare succes international, ni-l introduce pe inconfundabilul sau personaj, M. Hulot, cu palariuta sa cu boruri stramte, pusa strengareste, trenci pana la nivelul genunchilor, pantaloni un pic scurti (a la Malagamba) lasand sa se vada ciorapii cu dungi, la acestea adaugandu-se papion, umbrela la brat si, in fine, nelipsita pipa cu mustiucul lung, pe care, in momentele cand se simte confuz, o scutura de calcaiul pantofilor. Filmul de fata, "Mon oncle", care a obtinut la Cannes Marele Premiu al Juriului si a fost rasplatit peste Ocean cu Oscarul pentru cel mai bun film strain, il preia pe acelasi personaj, un ins simpatic, visator, total nelalocul lui intr-o lume moderna, tot mai mecanizata.

---

Despre autor: