BISERICA ORTODOXA DE STIL VECHI DIN ROMaNIA

necontenind incercarile de a supune si domina rasaritul, introducand inovatiile ei in toate domeniile vietii bisericesti. Un exemplu a fost incercarea de reforma a calendarului facuta de Papa Grigorie al XIII-lea in 1582, dar, ca de fiecare data, aceste incercari au fost respinse, fiind considerate abateri de la traditia ortodoxiei. In timpul acestor framantari, nici Biserica Ortodoxa Romana nu a scapat de aceste ispite. In anul 1864, Alexandru Ioan Cuza convoaca un Sinod bisericesc unde recomanda schimbarea calendarului Iulian cu cel Gregorian. Cel mai aprig opozant, Sf. Ier. Calinic de la Cernica, aparator al adevaratei credinte, impreuna cu ceilalti ierarhi si monahi resping propunerea. Inevitabilul se produce insa, cand, in 1923, in cadrul conferintei de la Constantinopol, s-a decis schimbarea calendarului Iulian cu cel Gregorian, opera masonica evidenta. Singurul opozant, Mitropolitul Bucovinei, Visarion Puiu, este nevoit sa ia calea exilului, murind la Paris. Lungul calvar al Bisericii Stramosesti (devenind din Biserica Nationala obiect de prigoana si persecutie sangeroasa) a inceput. Lupta cea buna fiind continuata de catre preotii monahi (nucleul de rezistenta fiind in Manastirea Neamt), organizati si condusi de Mitropolitul Glicherie Tanase, atunci ieromonah. Aceasta Biserica continuatoare a adevaratei credinte vechi de 2000 de ani a devenit de
stil vechi
doar de trei sferturi de veac. Cei care nu au acceptat introducerea calendarului Gregorian au fost nevoiti sa-si paraseasca bisericile, manastirile, continuand sa propovaduiasca precum apostolii prigoniti de autoritati, negati de Biserica Oficiala de Stil Nou, credinta lor nestramutata in valorile sacre stabilite de cele sapte Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe de Rasarit, transformand faclia credintei stramosesti intr-un rug aprins a carui lumina a sporit si sporeste in stralucire. Apostolul acestei credinte a fost Mitropolitul Glicherie Tanase. Lui si celor care l-au urmat, clerici si mireni li se datoreaza existenta pe pamantul romanesc a acestei Biserici Martirice. Istoria acestui sfant lacas (Manastirea Slatioara, din Suceava) se confunda cu insasi istoria Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, fiind indisolubil legata de viata si activitatea fondatorului ei, Sf. Ier. Glicherie Marturisitorul. Manastirea Slatioara fiind construita in scopul de a deveni centrul duhovnicesc si sediul conducerii bisericii de stil vechi."
Pasajul de mai sus apartine Mitropolitului Vlasie, conducatorul actual al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Romania (BOSV). Trebuie subliniat din start ca acest cult nu face parte dintre cultele recunoscute de statul roman la aceasta ora. Ne-am intalnit, pentru ziarul Adevarul, cu Sofronie Suceveanul, episcopul vicar al BOSV, la sediul mitropoliei care este la Manastirea Slatioara din judetul Suceava.
Acesta ne-a declarat ca ar exista aproximativ un milion de credinciosi romani care ar apartine acestei Biserici. Numarul preotilor este de circa 170, iar al bisericilor si manastirilor peste 200. L-am intrebat daca, tinand cont de numarul lacasurilor de cult si al preotilor, nu cumva este cam exagerat numarul de un milion de credinciosi... Episcopul Sofronie ne raspunde ca "acesti credinciosi sunt raspanditi in toata tara". Cei mai multi sunt concentrati in Moldova. Din cauza piedicilor administrative, BOSV nu are inca institutii de invatamant propriu, astfel incat o parte din cei care sunt preoti pe stil vechi sunt pregatiti la Chisinau. El insista asupra denumirii corecte, aceea de "stil vechi", si nu de "stilist" - "stilist inseamna facator de stil aparte, ca sa ne defaime"...
Dar care este realitatea astronomica, legata de calendar, l-am intrebat pe Episcopul Sofronie?

---

Despre autor: