Acceptarea mostenirii

Potrivit legii, mostenitorii pot sa isi exercite dreptul de optiune succesorala in temen de sase luni de la moartea celui despre a carui mostenire este vorba (acest moment echivaleaza cu deschiderea mostenirii).

Acceptarea mostenirii nu se confunda cu partajul succesoral; acceptarea mostenirii si partajul succesoral putandu-se face in acelasi timp (in termenul de sase luni) sau se pot face separat, dupa cum urmeaza: acceptarea mostenirii nu poate fi exercitata decat in termenul de prescriptie de sase luni de la deschiderea mostenirii, iar partajul succesoral se poate face oricand, cu conditia ca acceptarea mostenirii sa se fi facut insa in termenul de sase luni.
INTERESUL ACCEPTARII. Vor fi interesati sa accepte mostenirea nu numai persoanele care au vocatie succesoral concreta (spre exemplu copiii defunctului, rude din clasa I), dar si cei cu vocatie generala (fratii defunctului, rude din clasa a II-a), pentru eventualitatea in care cei cu vocatie concreta ar renunta la mostenire in ultimele zile ale termenului de prescriptie de sase luni sau in cazul in care acestia nu accepta mostenirea in termenul de sase luni.
In cazul in care mostenitorii cu vocatie generala (de grad mai indepartat) nu vor accepta mostenirea in termenul de prescriptie de sase luni, ei nu vor mai avea dreptul la mostenire in cazul in care mostenitorii de grad preferat renunta la mostenire sau nu accepta mostenirea in termen.
Pe de alta parte, dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat chiar si in cazul in care, in momentul mortii celui despre a carui mostenire este vorba, mostenirea deschisa pare insolvabila; acceptarea mostenirii in aceasta situatie se impune intrucat drepturile defunctului pot fi constate sau reconstituite ulterior deschiderii mostenirii. In acest sens, practica judecatoreasca a adoptat opinia potrivit careia mostenitorul renuntator nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece se considera ca mostenitorul care a renuntat nu a fost niciodata mostenitor.
Solutia acceptarii mostenirii, chiar si in cazul in care nu pare inslovabila, se impune cu atat mai mult cu cat acceptarea mostenirii se poate face si sub beneficiu de inventar, insemnand, in acest caz, ca mostenitorul sa raspunda de pasivul mostenirii (datoriile defunctului) numai in limita activului mostenirii, deci numai cu bunurile mostenite, nu si cu bunurile sale personale.
FORME DE ACCEPTARE. Acceptarea pura si simpla a mostenirii poate fi expresa sau tacita, pe cand renuntarea la mostenire (care nu se confunda cu neexercitarea dreptului la optiune) si acceptarea sub mostenirii sub beneficiu de inventar nu pot fi decat exprese.
Potrivit legii, acceptarea este expresa atunci cand mostenitorul accepta mostenirea printr-un inscris autentic sau sub semnatura privata din care rezulta in mod neechivoc ca succesibilul si-a insusit in mod neechivoc calitatea de mostenitor.
Se va considera ca succesibilul a acceptat tacit mostenirea, in cazul in care face un fapt material din care rezulta neindoielnic intentia sa de acceptare a mostenirii. In principal, aceste fapte trebuie sa aiba importanta unor acte de dispozitie, iar nu de simpla administrare provizorie sau conservare a bunurilor mostenirii.
Practica judiciara considera a fi fapte de acceptare tacita a mostenirii urmatoarele, enumerate nelimitativ:
vanzarea sau donatia unor bunuri din mostenire;
preluarea, detinerea si folosirea unor bunuri succesorale (care prin natura si valoarea lor nu pot fi considerate amintiri de familie);
faptul mutarii definitive a succesibilului in casa mostenita (nu este un fapt de acceptare tacita a mostenirii faptul mostenitorului de a se muta temporar in imobilul mostenit pentru a asigura pastrarea acestuia in bune conditii sau pentru
a-l feri de distrugere sau furt; de asemenea, nu se va considera a fi o acceptare tacita a mostenirii faptul ca succesibilul care este si coproprietar al defunctului, in calitate, spre exemplu, de sot supravietuitor sau de frate care detinea in indiviuziune cu defunctul imobilul urmare a mostenirii parintilor lor; aceste fapte nu sunt considerate fapte de acceptare tacita a mostenirii, intrucat actiunile mostenitorului sunt echivoce, acesta avand dreptul de a folosi si poseda imobilul in virtutea calitatii sale de coproprietar, iar nu de mostenitor);
demolarea sau edificarea unor constructii pe terenul mostenit sau efectuarea de lucrari care nu sunt determinate de urgenta si, prin urmare, nu pot fi considerate fapte de administrare;
plata impozitelor (pe cladiri, terenuri, autovehicule) asupra bunurilor mostenite.

RASPUNSURI COMPETENTE LA INTREBARILE DUMNEAVOASTRA

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe