Punctul pe Y"Pretentiile" conservatoare si luciditatea executiva

Actuala putere a mostenit de la PSD nu doar structura guvernamentala - pe care, in graba de a aplica cota unica de impozitare, n-a mai avut timp sa o modifice - ci si conceptia asupra responsabilitatilor ce revin functiei de vicepremier.
Aceasta a fost inventata de Adrian Nastase, in momentul in care a avut nevoie sa-l scoata pe Talpes din structura prezidentiala, lichidand opozitia care se manifesta acolo si sa atenueze diferendele aparute in relatia cu Dan Ioan Popescu, atotputernicul ministru al Economiei. Celor doi li s-au atribuit responsabilitati difuze pe care n-au apucat niciodata sa le exercite, dat fiind controlul aproape absolut pe care-l exercita premierul. Desi a primit o jumatate de guvern in coordonare, DIP si-a vazut, practic, de treaba lui, in timp ce Talpes a para-zitat Executivul pana la finalul mandatului, sarcinile incre-dintate lui fiind, teoretic, cele legate de integrarea europeana.
Solutia neasteptata si pripita in care s-a format guvernul condus de Tariceanu, la presiunile presedintelui Basescu, l-a obligat pe noul premier sa ofere cate o compensatie partenerilor care au ajutat Alianta sa realizeze majoritatea parlamentara: cate o functie de vicepremier, alaturi de cea atribuita democratilor. Cam la fel ca vicepresedintii SUA, noii vicepremieri au avut mai degraba un rol formal, zonele de actiune fiind restranse. Copos s-a ocupat, cum a putut, de IMM-uri, Bela isi vede de problemele maghiarilor din Romania, iar Pogea se bate cu sindicalistii. Criza declansata de demisia lui Copos si propunerea lui Voiculescu de catre conservatori are cauze limpezi: prin demersul lui Voiculescu, partenerii de coa-litie vor sa arate ca nu se mai multumesc cu figuratia facuta pana acum. Bela s-a alaturat aproape imediat solicitarilor de reimpartire a atributiilor vicepremierilor, Pogea putand deveni la randul sau un beneficiar. Premierul, daca va reusi sa judece la rece "pretentiile" conservatoare, va constata ca acestea il vor ajuta sa controleze mai bine situatia de ansamblu de-robandu-l, totodata, de o serie din prea multele responsabilitati pe care si le-a asumat si care fac din el un paratraznet pentru toate nemultumirile si neimplinirile. Impartind raspunderile, Tariceanu ar putea sa intareasca resorturile Coalitiei si sa faca Guvernul sa functioneze mai bine si mai eficient. Cu atat mai mult cu cat relatia sa personala cu liderul conservatorilor ar putea inlatura alte eventuale manifestari de fronda ale acestora, provenite, de regula, din sentimentul de marginalizare.
Daca lucrurile vor merge in directia solicitata de parteneri, s-ar putea sa asistam la un moment de cotitura in actiunea guvernamentala si, implicit, in armonizarea masurilor necesare pentru a face din efortul de aderare la termen un succes.

---

Despre autor: