„Copilaria la romani" este ultimul volum al lui Adrian Majuru. El va fi lansat miine.

Copilaria este unghiul din care istoricul Adrian Majuru „citeste" istoria Romaniei. La fel ca si precedentele sale carti, si aceasta ofera o lectura istorica proaspata. Una dintre ideile pe care Majuru le argumenteaza cu abundenta de informatii este aceea ca istoria stratificata a copilariei la romani este o parte insemnata a istoriei Romaniei si nu un apendice al acesteia. Pe de alta parte, o istorie mult mai vie, cu mai multe nervuri decit sintem obisnuiti este tabloul final oferit de cercetarea autorului.

De unde si pina unde?

„Ce si cum a fost copilaria noastra? Putea ea sa fie altfel?", sint intrebarile simple de la care pleaca Adrian Majuru. „Am incercat", spune el, „sa deschid un «santier arheologic» in copilaria romaneasca, pe care am descoperit-o inradacinata in citeva secole de cutume si lovind cu fruntea astrii idealurilor. Am aflat ca uimirile si ezitarile mele au o «traditie»".

100 de ani de studiu

Un secol - perioada cuprinsa intre 1850 si 1950 - este perioada privilegiata de studiu pentru istoric. „Am delimitat un «careu de santier», aproximind un secol de Romanie moderna (1850-1950), dar n-am lasat deoparte informatii mai vechi sau mai noi care ieseau in afara lui si, desigur, nimic din ceea ce ziua de azi ne ofera ca tema de meditatie in ecou. Am considerat «copil» ceea ce se numeste indeobste «minor», fara a neglija insa datele despre prima tinerete si nici pe acelea privitoare la casatorii si divorturi in genere, evenimente de care copiii sint legati prin forta lucrurilor." Urmarea este una extrem de spectaculoasa: istoria „mare", evenimentiala, devine mult mai coerenta daca e dublata de seriile de istorie „mica", „minora" pe care le propune, in mod sistematic, Adrian Majuru. In cazul de fata: istoria „mica" a institutiei copilariei la romani.

„Personajele" istoriei copilariei

Cartea in discutie aduna, intii, date obiective, seci, statistice despre ce inseamna copilaria in ultimele doua secole. Apoi, cercetarea defriseaza zone ocolite de obicei de istorici: ce se intimpla cind intr-o familie se naste un copil; care e orizontul de asteptare al familiei, ce legi si datini functioneaza; ce oferte face scoala si cum sint primite acestea de copii si familie; ce inseamna „copilarie netraita". In fine, in partea a doua a cartii sint inventariate „marturii din zece lumi", confesiuni nostalgice despre copilaria unor persoane precum Dinu Zamfirescu, Sanda Tatarescu-Negroponte, Svetlana Bodnaras. „Am vrut sa ofer note si schite care pastreaza inca urma caldurii omenesti, iar nu judecati si concluzii, ambele nejustificat de pretentioase pentru o asemenea defrisare de teren. Pentru ca gasesc ca nu avem decit de cistigat din onesta recuperare a datelor si a faptelor care au contribuit, direct sau subtil, la modelarea lumii noastre de azi", scrie Adrian Majuru, argumentind optiunea constanta in aceasta carte pentru confesiune.

Sase carti pina acum

Adrian Majuru este, pina acum, autorul a sase volume. Alaturi de „Copilaria la romani", tinarul istoric a mai publicat „Bucurestiul albanez", „Bucurestii mahalalelor sau periferia ca mod de existenta", „Destinul in oglinda", „Familia Minovici". Majuru a mai publicat si volumul intii din „Bucurestiul subteran", parte a unui proiect de mai mare anvergura. Conform marturiei autorului, volumele invocate mai sus au inregistrat un mare succes de public, „Bucurestii mahalalelor…" tragindu-se deja in a treia editie.

In ce consta metoda

Dr. Ioan Oprescu, antropolog de formatie, este cel care a vorbit public, pentru prima data, despre „metoda Majuru". Sintagma a prins si acum e folosita, des, atunci cind se scrie sau cind se vorbeste despre cartile lui Majuru.

„Adrian Majuru este un recreator de lumi disparute. El construieste o carte, alaturind si articulind cu un talent unic elemente cu care poate altii n-ar sti ce sa faca, nici macar n-ar sti cum sa clasifice aceste elemente descoperite. Majuru porneste de la materia prima obiectiva si rece de istorie si incheie cu relatarea fierbinte a unor evenimente traite intens, a unor fragmente de viata autentica. Rezultatul e puternic si convingator, un text ce poate fi de istorie, de literatura, de sociologie, antropologie, etica etc.", scrie antropologul Oprescu. „E complicat si delicat in acelasi timp. Sintagma ii apartine domnului Oprescu. In ce ma priveste, «metoda Majuru» e o idee pe care va trebui sa o apar, sa o construiesc si sa ii dau consistenta", spune, la rindul sau, Adrian Majuru, provocat sa aprecieze cit e de adecvata aceasta formulare.

„Ceea ce fac este un exemplu de munca interdisciplinara a carei finalitate doresc sa fie construirea unei maniere de a dialo-ga cu marele public, nu plecind de la lumi banale, ci exploatind lumi asa-zis banale, umanizindu-le si dindu-le sens", adauga istoricul.