La o recenta intalnire a unor iubitor de scrieri umoristice, intr-o cafenea din Tel Aviv, cineva "a aruncat" o intrebare: "Va amintiti de Ion Pribeagu"? "Desigur", a sunat raspunsul aproape unanim al celor 15-16 participanti la "sueta" despre umor, desi unii dintre cei prezenti nu-si puteau aminti din cauza diferentelor de varsta, dar aproape toti stiau despre cine-i vorba, au citit, mai ales, cronicile rimate aparute in multe publicatii din Romania si Israel. Ion Pribeagu s-a nascut in toamna anului 1887 in Romania si inca din anii tineretii s-a impus ca unul dintre cei mai valorosi scriitori de satira si umor. Pe vremea lui erau la moda "cronicile rimate" care apareau nu doar in ziarele si revistele satirice, ci si in presa "serioasa", fiindca ele reflectau evenimentele actualitatii intr-o forma vie, uneori facandu-se haz de necaz prin comentarii in versuri sprintare scrise in stil popular, iar altele prin strofe se se ridicau la nivelul celor mai autentice poezii. Ion Pribeagu a cucerit piata umoristica editand culegerea "Varfuri de spada" - in 1914, iar apoi publicand zeci de cronici a caror ritm, rima, satira, haz, faceau deliciul cititorilor care lecturau publicatiile ce se bucurau de colaborarile celui nascut pentru umor, Ion Pribeagu. Talentul acestui autor, "mic de statura, dar voinic si care purta ochelari cu rama groasa, neagra" - cum il descriau cei care l-au cunoscut, si-a pus stampila consacrarii in 1934 prin volumul "Strofe strengare", dar si prin textele pe care le-a scris pentru spectacolele lui Constantin Tanase, indeosebi in anii 1939 - 1944.
La varsta de 75 de ani, in dorinta de a-si trai ultimii ani alaturi de unicul fiu aflat in Israel, Ion Pribeagu a scris o "Petitie netrimbrata", plina de umor in care spunea adresandu-se ministrului de la pasapoarte: Iata care e pricina:/ Am un fiu in Palestina/ O podoaba de flacau/ Singurul baiat al meu/ Si ne-asteapta cu ardoare.../ Am si viza de intrare/ Am depus actele toate/ Am bilet de sanatate/ Si fotografii recente/ Cazierul cu amprente/ Plus biletul de vaccin/ Ca n-am fost supus strain/ Note bune la purtare/ Ordinul de concentrare/ Act de nastere al lui tata/ de la fisc pe cinci ani plata/ O dovada si-un extract/ Cum ca n-am facut export/ Si-mi lipseste intr-un act/ Un singur: Pasaport!
Dupa emigrarea In Israel, Ion Pribeagu a mai trait 9 ani (pana in 1971) timp in care a misunat "Cronica rimata a cotidianului Viata Noastra" din Tel Aviv, a fost autorul a catorva spectacole de revista, a editat, cu ajutorul unor prieteni finantatori, culegeri din scrierile pe care le-a realizat de-a lungul anilor. Temele satirice lui Ion Pribeagu erau foarte variante, de la cele politice la sociale, de la critica comportarii in societate, pana la ridicularizarea celor inculti, sau mai saraci cu duhul. Reproducem din "loveste turca":/ Intr-o zi Ahmed, Sultanul/ Pufaind din marghilea/ L-a chemat pe Al-Beu ministrul? Si i-a poruncit asa:/ Daca nu-mi aduce o lista/ Cu toti prostii, pana maine/ Pun sa ti se taie capul/ Sau te spanzur ca pe-un caine/ Sa te tie Alah! la munca/ Iti va fi indeplinita!/ Si a doua zi ministrul/ I-a adus lista, dorita/ Sta Ahmed sa se incrunte/ Si apuca iataganul? Caci pe lista drept in frunte/ E trecut chiar el, sultanul!
In strofele urmatoare sultanul a cerut explicatii de ce a fost notat pe lista, iar ministrul i-a motivat ca-l considera "fraier" fiindca i-a dat lui Abdul, fara chitanta, 5.000 de galbeni ca sa-i cumpere cai si n-o sa mai vada nici caii si nici banii. Sultanul nu ramane fara replica, dar nici ministrul, asa cum rezulta din utimele doua strofe ale poeziei:/ Da, dar ce te faci tu caine/ Zise Ahmed sa se descarce/ Daca Abdul, cu caii maine/ Sau cu banii, se intoarce?/ Ce sa fac? Al-Beu raspunde? Ploconindu-se fidel/ Pai atunci te sterg pe tine? Si il trec tampit pe el!
Unii il considera pe Ion Pribeagu drept cel mai bun autor de cronici rimate satirico-umoristice, dar nu-i cazul de a imparti calificative si a face comparatii. Cert e insa ca scrierile lui Ion Pribeagu, merita sa vada din nou lumina tiparului atat in Romania cat si in Israel, pentru ca autorul sa nu fie uitat si sa se bucure de umorul lui Pribeagu si generatiile tinere.