Primariile de sector au inceput curatenia de primavara. Astfel, daca privesti numai din autobuz, Capitala incepe sa devina un oras din ce in ce mai curat si mai ingrijit. Aparent doar! In realitate, curatenia a inceput, si se va termina, doar pe marile artere si in principalele parcuri ale Bucurestiului. Stradutele cu nume obscure din cartierele marginase raman in continuare presul sub care se ascund mormane de gunoi...

Amenajarea Parcului Plumbuita din sectorul 2 al Capitalei este considerata una dintre realizarile de seama ale primarului Neculai Ontanu. Spatiile verzi, bancile vopsite proaspat, curatenia si aleile intortocheate te opresc parca sa ajungi pe malul Lacului Plumbuita. Daca totusi este duminica, si vrei sa-ti prelungesti plimbarea de-a lungul lacului vei avea parte de o aventura.
Din nu se stie ce motiv, lacul este secat inca de anul trecut, dupa inundatiile din jurul Capitalei, cand apa de aici aproape ca intrase in casele oamenilor. Gunoiele aruncate candva in lac au iesit la suprafata dupa retragerea apelor. Cu toate acestea, din loc in loc, doi-trei pescari se bucura de timpul liber si mai arunca cu undita in baltile ramase. Cu tigarea in coltul gurii, acesti privesc impasibili cand la pluta, cand la peisajul de blocuri oglindite in peticele de apa, cand printre gunoaiele din jur in cautarea unei rame…
Indiferent in ce parte ai lua-o, roiul de tantari te insoteste tot timpul deasupra capului. Daca iti continui plimbarea, dupa iesirea din parc, ajungi in dreptul caselor construite serpuit de-a lungul lacului. Chiar daca nu mai exista apa, oamenii din zona au gasit o noua intrebuintare pentru fostul lac – groapa de gunoi. Gramezile de moloz sau de gunoi menajer incep sa fie intalnite la tot pasul, atat pe marginea cat si in albia lacului. Locul apei a fost luat de ambalaje, cutii de conserve, galeti sparte, strachini ruginite, saci cu moloz, anvelope uzate, multe sticle de plastic, roti de bicicleta, resturi de mancare, pasari moarte, caramizi din demolari, scaune si orice nu te astepti. Este indicat sa stai bine cu inima sau cu ochii pentru ca, la un moment dat, de la departare, ti se va parea ca, in malul din lac, vezi cadavrul unui om dezbracat din care au ramas numai picioarele. De aproape vei vedea ca este doar un manechin abandonat de patronul vreunui magazin falimentar.
Zona este atat de pustie si de salbatica incat te gandesti serios ca ai putea fi talharit de bastinasi sau muscat de vreun caine, la orice cotitura de alee. Dar are cine sa-ti sara in ajutor - un pescar ascuns dupa un tufis, niste indragostiti care chicotesc pe o banca, cativa batrani care merg la pas si privesc in gol baltile ramase de la ultima ploaie. Cu cat te apropii de blocurile de pe Soseaua Colentina, cu atat zona devine mai maturata si mai amenjata.
In cazul in care vrei sa vezi cum arata Lacul Plumbuita privit de sus, nu trebuie decat sa urci in dreapta pe prima alee care iti iese in cale. La capatul scarilor te astepti sa gasesti un platou inverzit sau alte alei maturate, cu bancute si rasaduri de flori. Din pacate, dai peste un drum facut de rotile basculantelor la capatul caruia vezi un depozit de gunoi in toata regula. Gramezi de crengi uscate, pamant, moloz, caramizi si-au facut repede loc in peisaj. Pentru ca locul nu e circulat, nici primaria nu se grabeste sa-l curete…
Daca nu te lasi batut si vrei sa-ti prelungesti plimbarea si pe malul celalalt al Lacului Plumbuita, vei constata ca intri intr-o zona periculoasa. Numai curajul si ambitia te vor ajuta sa-ti continui drumul printre depozite parasite, garduri pictate in graffiti, balarii care iti trec de genunchi, tantari cat unghia si un miros ce te opreste sa inaintezi. Gramezile de gunoie au devenit aici un sir continuu, ca un dig de inaltare a malului.
Daca pana aici ai scapat fara sa fii talharit, fugarit de vreun caine sau muscat de vreun sarpe, afli ca ai putea fi arestat sau chiar impuscat. Tot mergand pe malul lacului si gandindu-te cat o mai fi de mers ca sa ajungi de unde ai plecat, te lovesti de gardul unei case construite chiar pe buza apei de odinioara. Nici nu apuci sa te uiti imprejur, ca sa ocolesti gardul, ca un tip blondut cu ochelari sare ca ars din curte si se rasteste amenintator: "Ce cauti aici? Pe unde ai intrat? De ce te plimbi pe aici?! Tie ti-ar conveni sa intru peste tine in casa? Hai repede inapoi, nu ai voie sa treci pe aici!". Speriat si nedumerit de situatie nu-ti ramane decat sa te intorci printre aceleasi gunoie si balarii care, se pare, tin locul placutei de avertizare – "Nu intrati! Proprietate privata".
Concluzia. Indiferent daca este proprietate publica sau privata, Lacul Plumbuita este deja un focar de infectie care, vara, dispera cartiere intregi prin mirosul de balta si productia de tantari la mia de locuitori. Pentru ca acest lac sa nu isi schimbe numele in Groapa cu deseuri "Plumbuita" - primari, consilieri, inspectori de mediu, proprietari, cetateni – uniti-va lopetile sub comanda societatii de salubrizare Supercom!