Dorindu-i presedintelui insanatosire grabnica, sa parasim speculatiile despre operatia domniei sale si sa ne intoarcem la chestiuni cu adevarat serioase.
Din pacate, nu am sa va vorbesc in acest text nici despre cei doi tineri sarbi impuscati joi dimineata de albanezi, langa Kosovska Mitrovica, nici despre demolarea, tot de catre albanezi, a bisericii Sfantul Ilie din Podujevo. Intrucat mass-media, nationala si internationala, nu pomeneste un cuvant despre aceste evenimente, ele – nu-i asa? – nici nu exista. Si atunci, ce rost are sa vorbim despre ele?
Despre altceva vreau sa vorbim azi. Si anume, despre luarea de pozitie din urma cu cateva zile a premierului Bulgariei,
dl Serghei Stanisev. Dl Stanisev, tanar politician de stanga, fara legaturi cu defunctul Partid Comunist Bulgar, a lansat oficia-litatilor europene urmatorul avertisment: „Nu ne umiliti!".
Un asemenea avertisment – de neconceput pentru autoritatile noastre, totdeauna gata sa-si plece capul in tarana – este, totusi, tardiv. Pentru ca partenerii nostri din Uniunea Europeana ne-au umilit deja de prea multe ori pana acum, incat o noua umilinta sa mai provoace cine stie ce deranj.
In acest ziar sub semnaturi chiar mai avizate decat a mea, ati putut urmari mai multe semnalari ale practicilor incorecte ale Comisiei Europene si, mai ales, ale Parlamentului European fata de tara noastra. Nici o alta tara nu a mai fost atat de monitorizata si de inspectata, ca Romania si Bulgaria. State care, in 1990, nici nu existau pe harta, au fost admise fara intarziere in Uniune, in ciuda unor probleme care la noi nu au existat niciodata. Concret, este cazul Tarilor Baltice, in care mafia rusa genereaza o infractionalitate macro-economica necunoscuta la Bucuresti sau la Sofia, si in care cetatenii de etnie rusa – reprezentand intre 33 si 45% din populatie – nu au inca drept de vot, sub diferite pretexte.

Nu mai vorbim despre amanarea aderarii, pentru 2007, fara precedent in istoria de pana acum a extinderii Pietei Comune. Motivele acestei amanari, reale, puteau fi aplicate impotriva a cel putin jumatate dintre cele 12 state candidate, ca si impotriva unor membre mult mai vechi ale UE, chiar dintre fondatoare. Credeti ca, de pilda, Germania anilor ’50 indeplinea criteriile Pietei Comune, atunci cand a fost efectiv rugata sa se alature Frantei, Italiei si Beneluxului? Credeti ca vreun stat membru, la ora actuala, indeplineste 100% toate criteriile?
Prin urmare, amanarea aderarii Romaniei si Bulgariei a fost, in ciuda precautiilor CE de a afirma contrariul, exclusiv o decizie politica, nu una tehnica. Ne-o dovedeste atitudinea noului comi-sar european pentru extindere, dl Olli Rehn. Dupa cum a demonstrat, fara drept de apel, dl Vasile Puscas – sa nu uitam: fost negociator-sef al Romaniei si ministru al Integrarii Europene –, chiar in coloanele acestui cotidian, dl Rehn a transformat, in acest an si jumatate, chestiuni strict tehnice in obstacole politice. Mai mult, a decuplat Romania si Bulgaria de celelalte 10 state candidate (deja admise), incercand sa le cupleze de Balcanii de Vest sau de Turcia. Cu alte cuvinte, transformand o prelungire a termenului de aderare intr-o eventuala intrerupere a acestui proces. Si aceasta, fara nici un motiv: nici justitia, nici alte sectoare nu merg, in 2006, vizibil mai prost decat in 2003 sau 2004. Sunt convins ca, in ciuda dificultatilor specifice, nu altfel stau lucrurile si la Sofia.
Ce sa mai vorbim despre inspectiile tuturor parlamentarilor anonimi, de motiunile aberante introduse in Parlamentul de la Bruxelles de tot felul de tiriplici de prin Ungaria, Germania sau Olanda, de mustruluielile publice si toate celelalte vexatiuni, din presa si din feluritele „analize"?!
Toate acestea au creat, printre cetatenii cu spirit civic si cu idei hotarat pro-europene (cum este si subsemnatul) un oarecare sentiment de jena. Mai exact, de rusine de rusinea lor. Si de neintelegere.
O consecinta grava, pentru Romania si Bulgaria, a transformarii aderarii la UE intr-o perpetua umilinta este, de fapt, foarte proasta pregatire pentru aderare a tuturor celor implicati in acest proces. Inventand false probleme sau exagerand problemele secundare, nu am ajuns nici pana acum sa le solutionam pe cele reale. Aceasta, pe langa cauzele interne, si din cauza
„ajutorului" UE, care a politizat niste discutii care trebuiau sa ramana tehnice. Care nu a inteles ca si noi am facut sacrificii pentru a ajunge la portile Uniunii si ca nu sunt de bun augur pentru viitorul Europei doua popoare si umilite, si furate (in numele extinderii). Caci atunci cand am privatizat pe nimic ceea ce nu e nici acum privatizat in Vest, am fost buni...
Asadar, suntem gata umiliti. Si asa vom si intra in UE. Oricum, mie, unuia, nici nu-mi mai pasa ce o sa contina Raportul de tara din 16 mai. Nimic nu se va schimba fundamental, nici pentru noi, nici pentru bulgari. Tot amarati, tot umiliti. Si tot sperand intr-un viitor european.
P. S. Tare sunt curios daca Legea CNSAS permite si accesul la dosarele de Securitate ale unor „activisti civici" din asa-zisa „societate civila". As fi extrem de interesat sa vad, in aceasta ordine de idei, eventualul dosar de Securitate al dlui Gabriel Andreescu! Prietenii stiu de ce!