Inundatiile si operatia presedintelui Basescu ne-au dus in pragul unei isterii&frenezii nationale. Am fost invadati ca de tancurile sovietice odinioara, potopiti cu interviuri, stiri, relatari, imagini. Tot gunoiul specific unor mari manifestari destinate supraomului cotidian - cel care intre o coada la farmacie si ciugulitul prin piete, se lasa anesteziat de micul ecran, radio si gazete. Cursa pentru audienta a fost mai importanta decat dorinta de a ne informa pe noi. Evident in numele sacru al libertatii castigate, aceea "de a fi informati". Unii inteleg, mai corect ar fi "intoxicati" si manipulati. Evenimentele colorate dramatic ne-au permis fugitiv, ce e drept, sa observam cum reactioneaza lumea la dezastre si drame omenesti. Am vazut abnegatie, solidaritate, dar si cupiditate. E picant sa vezi o ceata de barbati in putere, beti chiori pe treptele unei carciumi, privind soldatii care tocmai le strang avutul, ridica diguri ca saš le apere gospodariile. Ideea e tare: au platit taxe si autoritatile trebuie sa faca totul. Ca si cum nu ar fi satul lor, casa lor, viata lor. Sunt decenii de comunism in capul imbibat de alcool al acestui brav taran care si-a pierdut instinctele sanatoase de altadata pe ogoarele kolhozurilor. Dar nici reporterul nu e departe chiar daca e tanar si nu a avut "norocul" sa cunoasca binefacerile regimului impuscat de Craciun 1989. El are placerea nebuna de a inventa evenimente, de a broda telenovele pe langa dezastru, de a se arata critic, si mai ales fotogenic. Isi bate joc de primar, de cateva babe speriate, acuza niste domni aparuti pe acolo ca sunt incompetenti. Fireste el a devenit expert in inundatii de la reportajul de alaltaieri cand vorbea senin despre rata dobanzii. Ar trebui cineva sa il traga de maneca si sa il intrebe cu umilinta: el la ce se pricepe de fapt? Histrion, tine sa aiba primul si ultimul cuvant. Omul e OK, daca ii excludem din ecuatie pe sefii lui directi. Ei, fireste, niste zei obscuri ascunsi prin birouri, unde se fabrica imaginea deformata a realitatii romanesti, in functie de petrodolari, de caderea bursei si raportul leu/euro, de export/import si alte mizilicuri. Poti controla opinia publica cu partidele si liderii lor, cu banii sau imaginea. Astfel intermediata ajunge drama la inima telespectatorului. Ambalata, condimentata, livrata.
Daca nu agream populismul, fuseritul in cazul politicienilor, nu vad de ce ar trebui sa le acceptam in cazul jurnalistilor in cauza. E simplu, previzibil, sa plangi pe umarul napastuitului si sa ii bagi adanc mana in buzunar si mai ales sa ii insufli prostiile si interesele tale in suflet. Operatia de hernie a presedintelui Basescu a fost transformata intr-o melodrama. Si a scos la suprafata aceleasi simptome. Nu ale bolnavului, ci ale bolilor de care sufera cei care au "acoperit evenimentul". Si de data asta presa scrisa, radioul s-au descurcat, as spune, decent. Televiziunile au pierdut insa examenul. Inteleg oamenii politici sa... politizeze afacerea. D-zeule, si cate prostii am auzit de la ei zilele astea. Ei incearca sa traga spuza pe turta lor, sa ia fata adversarilor, sa salte in sondaje, face parte din meserie. Unul ca asta pentru un pic de imagine, pentru o mana de voturi ar face cele mai necuviincioase gesturi. Dar inteleg mai putin comportamentul similar al unui jurnalist care sacrifica bun simt si adevar. Daca politicianul cerseste simpatii, deci voturi, jurnalistul face prostii de dragul audientei. Stoarcerea lacrimilor nu a vrut sa ne informeze corect despre un presedinte in dificultate. Ci sa mai prinda un punct-doua de rating. Dovada: mijloacele folosite, venite din romanul gotic, gen Dracula, si din vodevilul bulevardier. Putine informatii si analize, in schimb, mult spectacol, pantomima, iluzionism, circ. De la un punct incolo avem de a face cu o fictiune care ni se prezinta - periculos - a fi realitatea. E vorba aici despre lipsa de raspundere si ipocrizie. In spatele nenorocirii, exploatata cinic, se ascund interese multe si marunte din partea catorva grupuri. Mistificatori de profesie, lideri politici si de opinie, granguri mass-media, pescuitori in ape tulburi, sunt amestecati aici. Aici nu poti sa faci haz, sa te dedulcesti la comentarii savante. Oamenii isi pierd viata, dar sunt unii care cred ca este un bun prilej pentru un nou spectacol mediatic, pentru a face si desface jocuri, pentru a-si rotunji conturile. Tot timpul jucand comedia servirii publicului, aceeasi pe care o vedem si la politicieni.