De catava vreme asistam la un discurs al oficialitatilor romane care ridica mari semne de intrebare. Se doreste acreditarea ideii ca acum se lucreaza pentru aderare si dupa ce vom fi in Uniunea Europeana se va pune problema integrarii, care va fi un proces de durata. Lasam la o parte faptul ca cetatenii stiau ca pregatirea pentru aderare inseamna pregatirea integrarii, ca ei vorbesc mai mult de integrarea europeana, de ce le aduce aceasta in viata de zi de zi. Nu intamplator, tentativa de introducere, acum, a acestei despartiri in sensurile termenilor mai sus enuntati vine pe fondul insistarii asupra unor neimpliniri in procesul pregatirii interne pentru aderare, care ar fi trebuit finalizate inaintea datei aderarii la UE. Situatie in care, unii rostitori de discursuri pe teme europene transmit mesajul ca este timp pentru realizarea acestora si dupa data aderarii.
Sa reamintim ca pregatirea aderarii inseamna indeplinirea unor criterii: politice, economice, adoptarea acquis-ului comunitar si implementarea lui, capacitatea de a-si asuma obligatiile de stat membru al UE. Se presupune ca atunci cand sunt indeplinite aceste criterii, un stat este apt pentru integrare europeana si, ca atare, se decide aderarea. Modelul european de integrare cuprinde cateva dimensiuni definitorii: a) integrativa (interguvernamental si supranational); b) normativa (armonizare); c) redistributiva (coeziune); d) coordonativa (convergenta); e) programativa (experienta si proiectia individualitatii/identitatii organizationale). Asadar, procesul pregatirii pentru aderare inseamna acumularea calitatilor necesare integrarii europene, care si justifica decizia aderarii, implicand expresia formala si cronologica.
In limbajul public si al procedurilor decizionale europene se folosesc termenii de pre-aderare si post-aderare. Primul desemneaza etapa pregatirii pentru aderare si dureaza din momentul deciziei de a fi acceptata in proces si pana la data efectiva a aderarii. Cum fiecare tara candidata isi are specificitatile ei, anumite elemente ale criteriilor de aderare nu pot fi indeplinite pana la data aderarii si, prin procesul negocierii, se accepta unele aranjamente tranzitionale, cu conditia ca acestea sa nu genereze disfunctionalitati ale integrarii europene (de exemplu, la capitolul Mediu, Romania a obtinut o perioada de tranzitie de peste un deceniu). Aceasta este inca o dovada ca atunci cand se pregateste pentru aderare, o tara isi construieste dimensiunile integrarii europene. Sau, altfel spus, participarea in procesul integrarii europene depinde de calitatea pregatirii aderarii. De aici rezulta si raportul cost-beneficiu, atat pentru tara cat si pentru cetatean.


Actualmente, in relatia cu Uniunea Europeana, Romania are statut de tara in curs de aderare. Aceasta inseamna ca a trecut de faza statului candidat, adica s-au finalizat negocierile de aderare si s-a semnat Tratatul de aderare, ceea ce permite deja Romaniei sa participe efectiv la derularea procesului integrarii europene, cu statut de observator. Semnificatia statutului prezent al Romaniei este urmatoarea: acumularile in pregatirea aderarii permit deja participarea la procesul integrarii europene, situatie care argumenteaza decizia aderarii la Uniunea Europeana, care poate fi citita in concluziile Consiliului European din decembrie 2004, atunci cand au fost finalizate formal negocierile si s-a hotarat semnarea Tratatului de aderare, in primavara anului 2005. Iar prin Tratatul de aderare se precizeaza si cand, dar si cum va adera Romania la Uniunea Europeana. Asadar, in conformitate cu documentul precizat, care trebuie sa treaca prin procedurile de ratificare, urmeaza sa aflam curand decizia finala despre cand si cum vom incepe etapa post-aderarii.
Consiliul European din iunie a.c. ar trebui sa exprime aceasta decizie finala, pe baza evaluarii Comisiei Europene, dupa ce Raportul de monitorizare va trece prin sita Parlamentului European si a Statelor Membre. Evaluarea indeplinirii criteriilor de aderare are si o marja de optiune politica, dar presupune ca se bazeaza pe factualitatea pregatirii interne a aderarii, deci pe capacitatea statului de a functiona eficient in procesul integrarii europene. Cand, insa, autoritatile romane sugereaza ca deficitele semnalate de Comisia Europeana in pregatirea interna, conform calandarului de pana la data aderarii, pot fi transferate in etapa post-aderare/integrare, fac un lucru grav, care poate afecta interesul nostru, al tutu-
ror. Anume, sugereaza ca Romania nu ar indeplini criteriile aderarii, nu este capabila sa faca fata statului de membru al Uniunii Europene, deci nu va putea opera optim in procesul integrarii europene. Si atunci ce sa spuna Comisia Europeana, Parlamentul European si Consiliul European? Dar Statele Membre? Etc.
S-a comentat in multe feluri despre comunicare / informare / educare pe teme europene si s-au facut masuratori interesante in randul populatiei Romaniei. Din pacate, nu s-a testat deloc capa-
citatea oficialilor romani de intelegere si aplicare a politicilor publice din etapele pre- si post-aderare. Fapt pentru care s-ar putea sa platim un cost foarte mare. Iar inducerea unor sensuri neadecvate discursului public despre integrarea europeana, evident cu scop propagandistic intern, ar putea genera confuzii si concluzii gresite in perceptia Statelor Membre si autoritatilor comunitare. Sansa noastra ar fi ca acesti actori decidenti ai Uniunii Europene sa perceapa corect si felul de a se face politica in Romania. Acum si, speram, pentru putin timp!