La mai bine de 16 ani de la Revolutia din 1989, Academia Romana si universitatile ramin cele mai reactionare institutii din tara.

Adelina GEORGESCU

Universitatile au devenit locul de refugiu al unui mare numar dintre acestia, ramasi fara obiectul activitatii lor si aducind cu ei vechile metehne si metode, tintind un singur tel: inavutirea fara munca. Cum democratia cerea si respectabilitate, institutiile amintite erau locul ideal de obtinere atit a respectabilitatii, cit si a banului cel mai usor de jefuit al institutiilor statului. O diploma universitara era necesara multor categorii de functionari ai statului, de la politisti la padurari, mai ales in ultimii ani, cind se stia ca in UE nu se intra cu analfabeti. In plus, politicienii mai aveau si ei nevoie de un atestat de competenta, pe care li-l putea da doar o diploma de doctor. Astfel, pe de o parte, structura universitatilor s-a umflat cu personal incompatibil cu mediul academic, iar pe de alta, importanta institutiilor de invatamint superior a crescut, ele dind atestatele de competenta unor largi categorii de functionari publici. Drept consecinta, comercializarea acestor diplome, a cursurilor si a examenelor aferente devenea o afacere extrem de rentabila pe care fostii activisti P.C.R. si-au adjudecat-o fara intirziere.

Acelasi tip de activitati, care au capusat industria, lasind-o sa cada ca apoi fostii activisti s-o ia pe nimic, distrug si invatamintul prin aservirea lui intereselor politice de moment si de inavutire nemasurata. In afara contextului geopolitic, regimul comunist a fost mentinut de o pletora deloc neglijabila de paraziti ai societatii, specializati in… minciuna, rastalmacire, delatiune, raportari false, supraveghere si pedepsire a celorlalti. In mare masura, tot ei sint cei ce conduc si azi destinele invatamintului. Santajabilii si santajistii formeaza o mafie care ii tine sub ascultare pe ceilalti. In particular, mafiile universitare detin piinea si cutitul, au situatii materiale nejustificat de mari si continua sa faca ce-au invatat in tinerete: sa asigure continuitatea regimului comunist.

Realizarea acestui scop se bazeaza pe principiul „minjirii tuturor" si pe cel al devalorizarii titlurilor academice, idei aplicate cu precadere in ultimii ani ai comunismului si care dau roade si acum. Universitatile au ramas fara dascali de prestigiu stiintific, care erau adevarate repere morale. Si-ar fi putut imagina un om normal ca un Moisil, un Blaga sau un Nenitescu sa aiba doua norme didactice sau sa ia bani de la studenti? Ar fi indraznit un patron de restaurant sa pretinda sa fie profesor universitar? Cind permiti unor cadre didactice sa aiba multe norme, dupa ce ii minjesti, ii faci santajabili si ti-i faci partasi la alte nelegalitati si mai mari. Ne pleaca tinerii merituosi. Bineinteles, cind profesorii lor au trei, patru norme, atunci doi sau trei tineri trebuie sa plece. Tot minjiri sint si programarile profesorilor in comisii de grad, activitati remunerate foarte bine. Cei ce sint pe placul sefilor au multe astfel de avantaje, ceilalti deloc. Primele si diferentele notabile de salarii la munca egala acordate dupa criterii de prietenie sint alte tipuri de minjiri ale demnitatii unor colegi.

In acordarea titlurilor academice, complicitatea profesor-student, masterand sau doctorand este mai profunda si cu implicatii sociale mult mai grave. In primul rind, cel care a primit un titlu nemeritat va fi, peste putin timp, expus rigorilor concurentei careia slaba sa pregatire nu ii va face fata. Va ramine si cu banii dati, si fara pregatire profesionala. Viitorul lui este compromis: el va fi mereu obligat fie sa efectueze munci sub calificarea sa (fara acoperire), fie sa faca mereu compromisuri care sa-l mentina intr-un post (de facto) nemeritat. La nivel national, acest fenomen se regaseste intr-o calificare din ce in ce mai precara a fortei de munca. Incepe si in strainatate sa fie remarcat faptul ca nivelul tinerilor romani care acum pleaca peste hotare este mult mai slab decit al celor care au parasit tara imediat dupa Revolutie. Situatia cea mai pregnanta este in informatica. Explicatia consta in dezinteresul profesorilor de specialitate in a se pregati continuu intr-un domeniu in care un rezultat este considerat drept depasit daca are o vechime mai mare de doi ani. Campioni ai numarului mare de norme, acesti profesori nu mai au timpul necesar unei perfectionari atit de alerte. Caracteristicile mediului academic descrise mai sus se intilnesc in majoritatea universitatilor din tara si cu precadere in cele nou infiintate in anii democratiei.